Investițiile în energia eoliană rămân deocamdată la nivel de intenție, deși potențial există

România are un potențial ridicat de producție a energiei din surse eoliene, putând fi instalate turbine cu o capacitate de 14.000 MW, apropiată de cea a tuturor producătorilor de electricitate de pe piață la un loc, însă autoritatea de reglementare nu a primit nicio solicitare în acest sens.
Îngrijorările Uniunii Europene în privința asigurării necesarului de energie, determinate de prețurile ridicate ale combustibililor, de problemele în aprovizionare și de încălzirea globală, cauzată de emisiile generate în mare parte de producătorii de energie, au determinat o promovare intensă a energiilor regenerabile, mai puțin poluante și teoretic nelimitate.
Printre acestea se numără energia eoliană, geotermală, biomasa sau cea solară.
Unul dintre sectoarele în care România poate dezvolta capacități noi și nepoluante de producere a eletricității din surse regenerabile este cel eolian, al cărui potențial teoretic se ridică la 14.000 MW instalați, cu doar 1.000 MW mai puțin decât puterea instalată cumulată a tuturor producătorilor de energie la nivel național.
„Încă nu a venit nimeni la noi să ceară autorizație de înființare, deși multe companii spun că intenționează să investească în turbine eoliene. Mulți încă fac studii, evaluări, măsurători”, a declarat agenției MEDIAFAX Nicolae Opriș, vicepreședinte al Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE).
În România funcționează deja câteva turbine eoliene, dar cu puteri reduse, al căror aport în producția anuală este nesemnificativ.
Licențele și autorizațiile pentru producerea, transportul, distribuția și furnizarea de electricitate sunt acordate de ANRE, autoritate care stabilește reglementările pentru funcționarea sectorului energetic și a piețelor de energie electrică, termică și gaze naturale.
Deși interesul companiilor pentru acest sector, este, cel puțin la nivel declarativ, imens, și au fost anunțate proiecte totalizând mai multe mii de megawați, în practică lucrurile stau altfel.
„În realitate, această cifră este mai mică, pentru că unii investitori vin pe același proiect, iar măsurătorile și autorizările durează”, a spus Opriș.
Scenariul ipotetic în care capacitățile actuale ar fi suplimentate cu întregul potențial, de 14.000 MW, în turbine eoliene, producția anuală de energie ar crește cu 23 TWh, respectiv mai mult cu 36,9% față de producția brută de energie din anul 2006, de 62,21 TWh.
Interesul pentru proiectele eoliene, mai mult sau mai puțin teoretic, al României, susținut de intenția Uniunii Europene, asumată și de Guvernul de la București, ca în anul 2020 sursele de energie regenerabilă să asigure 20% din consumul energetic al blocului comunitar, și de oportunitățile României ca piață nesaturată și de statutul de nou membru al Uniunii au determinat marii jucători energetici europeni să anunțe planuri pentru construcția de centrale eoliene.
Potrivit oficialilor Ministerului Economiei și Finanțelor (MEF), o însumare a intențiilor anunțate de investitori pentru construcția de turbine eoliene depășește nivelul de 10.000 MW.
„Primim zilnic exprimări ale interesului de la investitori care vor o turbină eoliană sau ferme eoliene. Dacă îi adunăm pe toți care și-au exprimat interesul, depășim 10.000 MW”, a afirmat șeful Direcției de politici energetice din MEF, Alexandru Săndulescu.
Costul instalării unui MW de energie în centrale eoliene variază de la un milion de euro la 1,4 milioane euro.
Totodată, perioada de recuperare a investiției este mai mare decât cea într-o termocentrală, spre exemplu, ceea ce face ca energia produsă în centrale eoliene să fie mai scumpă decât cea produsă în termocentrale, centrale nucleare sau hidrocentrale.
Printre companiile care au anunțat intenții de a investi în turbine eoliene sunt Enel (Italia), care, prin preluarea firmei Blue Line Bistrița, dispune de posibilitatea de construi turbine cu o capacitate potențială de 200 MW instalați.
Eviva Nalbant, o subsidiară a grupului portughez Martifer, a concesionat la Babadag, județul Tulcea, un teren cu o suprafață de 260 de hectare, unde va dezvolta un parc eolian de 48 MW, reprezentând prima etapă dintr-un proiect care vizează construcția unor centrale eoliene de 400 MW, până în 2012.
Distribuitorul și furnizorul de energie deținut de stat Electrica vizează deținerea a circa 100 MW în turbine eoliene.
De asemenea, grupul ceh CEZ urmărește realizarea unor investiții greenfield pentru construcția unor capacități eoliene tot de 100 MW.
Totodată, distribuitorul de gaz petrolier lichefiat Butan Gas, fondat de omul de afaceri Iosif Constantin Drăgan, a anunțat că va investi în producția de energie eoliană.
Intenții similare au anunțat și grupul german E.ON, compania spaniolă Detea și firma energetică de stat Verbund Austria, aceasta din urmă fiind interesată de construcția unui parc de turbine eoliene în zona șantierului naval Constanța.
Un investitor are nevoie, pe lângă o serie de autorizații, și de terenuri amplasate într-o zonă propice pentru construcția unor centrale eoliene. Totodată, trebuie avute în vedere impactul asupra mediului, protecția păsărilor, poluarea fonică, precum și elementul estetic.
Pentru ca o investiție în energia eoliană să fie rentabilă, astfel de unități trebuie amplasate în zone în care valorile medii ale vântului variază între viteze de peste 11 metri/secundă și de cel puțin 3,5 metri/secundă. Sub acest prag minim o astfel de investiție este neprofitabilă.
Determinarea intensității vântului se realizează prin măsurători, care durează cel puțin un an.
Regiunile cu potențial energetic eolian ridicat sunt litoralul Mării Negre, podișurile din Muntenia și Dobrogea și zonele montane înalte, potrivit Agenției Române pentru Conservarea Energiei (ARCE).
Totodată, un impediment pentru investitorii care intenționează să aloce fonduri în producția de energie din surse eoliene este cererea ridicată de componente și de turbine, care face ca livrarea acestora să dureze între doi și trei ani de la momentul cererii.
Siemens, unul dintre principalii producători de echipamente pentru generatoarele eoliene, susține că instalațiile vor fi disponibile pe piața românească abia peste 2-3 ani, din cauza cererii ridicate.
„Potrivit unor estimări, în România există proiecte eoliene de generare a energiei regenerabile în stadiu de proiectare și de finanțare pentru o capacitate de ordinul miilor de MW. Timpul de livrare pentru un astfel de proiect este de aproximativ trei ani”, a declarat Petru Ruset, directorul diviziei românești a Siemens de generare, transport și distribuție a energiei.
Siemens nu a livrat, deocamdată, în România, astfel de echipamente.
Reprezentanții altui furnizor important de echipamente pentru turbine eoliene, General Electric (GE) Energy, au spus că firma a livrat echipamente în România doar pentru unități mici, dar se așteaptă ca proiectele mari să înceapă în 2008-2009.
„Primele proiecte mari pentru care GE Energy va livra echipamente de turbine eoliene în România vor începe în 2008-2009”, au arătat reprezentanții companiei.
Potrivit documentului de strategie energetică a României pentru intervalul 2007-2020, aprobat de Guvern, construirea de noi capacități de producere a energiei din surse regenerabile, inclusiv eoliene, presupune costuri totale de 1,8 miliarde de euro.
Pentru atragerea investitorilor în sectorul energiilor regenerabile, autoritățile au elaborat un sistem de certificate verzi, utilizat și în UE.
Certificatele verzi sunt emise lunar producătorilor de către compania de stat Transelectrica, operatorul național de transport și sistem, și sunt documente care atestă producerea din surse regenerabile a unei cantități de 1 MWh de electricitate, pe care producătorii le pot vinde.
Furnizorii de electricitate sunt obligați să cumpere anual un număr de certificate verzi egal cu produsul dintre valoarea cotei obligatorii stabilite și cantitatea de electricitate furnizată clienților.
Totodată, firmele interesate de sectorul energiilor regenerabile vor beneficia de conectarea la sistemul național de transport.
Un raport din luna februarie al Biroului de Statistică al Uniunii Europene, Eurostat, susținea că România se va situa, în 2010, printre țările din blocul comunitar cu cea mai ridicată pondere de electricitate produsă din surse regenerabile în consumul total.
Până atunci însă, România are șanse mai mari să construiască termocentrale noi cu tehnologii evoluate și mai puțin poluante, pentru care marile grupuri europene de utilități, și nu numai, duc o bătălie asiduă.
E.ON (Germania), Enel (Italia), CEZ (Cehia), Electrabel (Belgia), AES Corporation (SUA), Gaz de France, Electricite de France International, Edison (Italia), Mechel International Holding (Elveția) și Centralele Electrice Ungare se află pe listele de așteptare pentru implicarea în proiecte de construcție de termocentrale noi.
În același timp, companiile petroliere Petrom, Rompetrol și Lukoil sau producătorul de aluminiu Alro Slatina au anunțat intenții similare.
Capacitatea instalată în turbine eoliene în toată lumea se ridica la sfârșitul anului 2006 la 73.904 MW, reprezentând aproximativ 1% din necesarul mondial de energie electrică.
Germania se situează pe primul loc în lume în funcție de capacitatea instalată în turbine eoliene, cu o producție anuală de circa 20.000 MWh.