Investiții și export

În momentele de euforie maximă, adică de regulă în pauzele competiționale, când ne străduim mai toți să uităm ce a fost și sperăm mereu că va fi categoric mai bine (fiind evident că mai rău n-are cum!), apare în presa de tot felul câte un comentariu elogios la adresa câte unui investitor care tocmai ce a spart piața transferurilor interne, pregătindu-se de un viitor sezon de mare excepție, în care e de la sine înțeles că va câștiga campionatul mai detașat decât a făcut-o vreodată Real Madrid în țara ei. Cam spre sfârșitul sezonului sunt lansate pe piață niște nume. De unele, parcă-parcă ai auzit cumva, prin etapa a 9-a sau a 14-a, când unul din cei în cauză a driblat vreo doi adversari ori a tras aproape de vinclu. Alții par să fi izvorât peste noapte, ca surprizele din oul Kinder. Ajungi să te-ntrebi dacă nu ai tu vreo hibă la creier, din moment ce toți se întrec în elogii iar tu habar n-ai de ei. Se vorbește și de bani. Dacă în anii trecuți eram clar surclasați de sumele aruncate pe piață de cluburile străine, iată că în ultima vreme a început să se miște și la noi ceva în direcția asta. Am aflat astfel de ceva fotbaliști adjudecați de domnul Becali contra unor milioane de euro, ceea ce pare la o primă vedere de-a dreptul interesant. Ce-i drept, unul e doar o promisiune, alții încă speranțe, bănuiala mea fiind aceea că i-au luat nu neapărat spre a-i titulariza la echipa lui, ci mai degrabă spre a-i păgubi de ei pe cei de la care i-a cumpărat. Chiar și așa, nu-i rău. Totuși mi se pare oarecum hazardat să vorbești despre ultima achiziție, un copilaș, ca despre „cel mai bun fotbalist român de la Hagi încoace, mai talentat decât Mutu și decât oricare altul”. Și să-i fixezi o clauză de reziliere cică de 100 de milioane de euro. Aș fi cel mai fericit ca în ăsta să zacă un mega-Ronaldo, dar ceva îmi spune că nu e cazul. Oricum, jucând în cupele europene, Becali are ocazia să-și prezinte marfa și la export, iar cheltuielile făcute e foarte posibil să se amortizeze. În fond, tot de aici au plecat și Stanciu, și Chipciu, și Chiricheș, așa că de ce nu?