Ultimul volum al scriitorului sucevean Florentin Haidamac, ”Invazia Zombi. Ghid de supraviețuire”, a fost lansat, sâmbătă, în ”Mansarda cu povești” de la Music Pub Suceava. ”Invazia Zombi” este o carte care se citește în două registre de lectură, așa cum a arătat cercetătorul în filologie Vlad Sibechi, în prezentarea volumului, la lansare, aceasta fiind, de altfel, o caracteristică a scrierilor SF ale lui Florentin Haidamac. Primul nivel este cel al unui roman SF de acțiune, cu supereroi și morți vii, ajunși în această stare în urma unei infecții cu un virus necunoscut, scăpat din laborator, un roman captivant de la primele pagini și finalizat cu happy end, după scene crâncene de luptă pentru supraviețuire.
Al doilea nivel pornește de la tema spaimei omului în fața curgerii nemiloase a timpului, simbolizat prin zombi care mușcă fără milă din om.
”Ai închis toate amintirile într-un colț al minții. Le vei mai scoate uneori. Acum e momentul să mergi mai departe. Unii ar spune că e vorba de destin. Nu crezi în așa ceva. Ce destin poți avea într-o lume moartă? După ce te mai poți ghida? Acum valorile se măsoară în gloanțe, apă, mâncare, căldură, siguranță. E o luptă pentru nevoile de bază ale ființei umane”, își spune eroul.
După o scenă de coșmar a unei ucideri rituale și purificare prin foc, curiozitatea este cea care îl determină să meargă mai departe, cu ochii spre o ușă de la capătul unor trepte care urcă și de după care ”vin raze de lumină”.
Romanul este o parabolă a angoasei față de trecerea fără întoarcere a timpului, adusă în prim-plan fără echivoc prin gurile înarmate cu dinți ascuțiți ale ”infectaților”, dinți gata să sfarme și să muște. Toate fantasmele înspăimântătoare ale animalității – agitație, masticare agresivă, mârâieli și răgete sinistre sunt semnele spaimei față de timpul distructiv. Sub chipul monștrilor zombi care devorează timpul uman se află Cronos. Valorificarea negativă a culorii negre codifică păcatul, angoasa, revolta, dar și frica fundamentală de riscul natural, însoțită de un sentiment de vinovăție care îl apasă pe erou.
”Copii. Bărbați. Toți infectați. Au ochii injectați. Roșii. Sunt murdari. Au dinții la vedere. Gura le e strâmbă. Într-un rictus al morții. Unii au sânge negru pe haine, pe față, pe păr. Peste tot. Ființe cândva umane. Oameni. Cu probleme. Cu speranțe. Cu visuri. Cu iubiri și depresii. Viață. Acum nimic nu mai e la fel. Trec. Sunt cu miile. Unde se duc? Nimeni nu știe”, arată teroarea eroului în fața schimbării și în fața morții devoratoare.
”Asigurați-vă doar că faceți alegerile potrivite”
Apa îmbibată de spaimele morții arată încă o dată revelația urgiei timpului și însăși expresia groazei. Tablourile apocaliptice scot la iveală dezgusturi, spaime, repulsii instinctive sau experimentate ale eroului, într-un carte construită ”cu nervi, cu ciudă, cu ură, uneori, dar și cu speranță; o luptă e eroului cu el însuși”, așa cum a declarat scriitorul Florentin Haidamac la lansare.
”Pustiu. Sânge închegat. Fiare contorsionate. Liniște. Un mare cavou. – La dracu! Unde naiba au dispărut toți infectații? Îngheață atunci când vede valul uriaș de carne care se contopește cu valurile lichidului în care cică a apărut viața pe bucata asta de rocă pierdută în spațiu. Viteză maximă pe mare calmă. Motoarele urlă. Monitoarele descriu peisaje sinistre în adâncuri. Hoarde întregi. Pornesc către voi. În scurt timp aveți pe urme câteva zeci de mii. Cum nu aveți nimic de pierdut, lansați mare parte din muniție. Carnagiul e imens. Nu contează. Vin alții. Din ce în ce mai mulți. Nu contează nici pentru voi. Alte explozii. Altă moarte definitivă”.
Și dacă răul a ajuns în lume prin femeie, tot femeia e cea care are puterea asupra răului și poate strivi șarpele, astfel că modalitatea aleasă de erou pentru a stăpâni primejdiile timpului și morții este erotismul. Eroina, prezentă sub două fațete distincte în roman, îi oferă eroului motivația de supraviețuire. Dar nu în largul oceanului plin de tenebre, pe nava căreia i-a încredințat ei conducerea, ci înapoi pe pământ, unde lucrurile au contururi ferme și pot fi cunoscute și stăpânite rațional. Codul pentru al doilea nivel de lectură al ”Invaziei Zombi. Ghid de supraviețuire” este oferit pentru decriptare chiar de autor, la finalul romanului: ”Ce ar fi chimia fără magie? Doar câteva grame de carbon, calciu, fosfor, magneziu și alte elemente moarte. Bucăți de stele fără viață. Lumea nu mai are timp. Timpul nu mai are sclavi. Îți scoți ceasul. Îl privești în treacăt apoi îl arunci pe geam. (…) Lupta pentru supraviețuire continuă. Nu se termină decât în momentul morții definitive. Sper doar că v-am făcut să vă puneți întrebări. Despre voi. Despre limitele pe care ați fi dispuși să le încălcați în condiții extreme. Despre viață. Despre moarte. Despre suferință. Despre renaștere. Despre puterea minții umane. Și, da, despre ură. Despre tenebre. Toate astea fac parte din noi. O spoială de civilizație nu poate șterge mii de ani de evoluție și adaptare. Milenii care au ascuțit instincte primordiale. Învățați să le scoateți la iveală dacă vreți să supraviețuiți apocalipsei care va urma. Totul e în mintea voastră. Sunteți pregătiți pentru orice. Asigurați-vă doar că faceți alegerile potrivite. Nu renunțați la luptă. Lumea fără puls e doar un imens peisaj static. Materie fără suflet. Sper să ne vedem în plin apocalips. Sau nu”.
