Nu știu cu ce va rămâne mezina familiei Băsescu de pe urma scandalului din aceste zile, dar poate rămânem noi toți cu niște lecții. Prima lecție e că ar trebui să aplicăm niște principii în mod coerent, indiferent de persoane. Avem nevoie în spațiul public, prin ziare, pe la televizor, prin instituțiile statului, să învățăm să judecăm faptele, nu oamenii. Trecerea Elenei Băsescu pe listele PD-L era un lucru inacceptabil, indiferent de părerea noastră despre Traian Băsescu. Cititorii care urmăresc săptămânal această rubrică știu că l-am apărat și criticat pe Președinte în funcție de faptele sale. Am scris cum a apărut ideea candidaturii că așa ceva este inacceptabil, că nu este corect ca un copil al unei persoane atât de influente în PD-L să concureze cu ceilalți membri simpli ai partidului.
Pentru opinia publică, nu este important dacă Traian Băsescu știa de decizia fiicei sale: impresia de nepotism este de netăgăduit. Elena Băsescu a învățat pe propria piele această lecție. Dar a fost nevoie de intervenția Alinei Mungiu-Pipiddi pentru ca susținătorii necritici ai lui Traian Băsescu să recunoască greșeala. Ei se află într-un război permanent cu cealaltă grupare, Ciutacu, Gâdea & Comp. Fiind în război, bunul simț se supune comandamentelor militare. O critică la Băsescu devine o trădare, chiar dacă este corectă pe fond.
De cealaltă parte, războinicii de la Antena 3 au amestecat adevărul punctual al candidaturii nefericite în mareea de isterie permanentă cu care ne gratulează zilnic. Acest război pro și anti Băsescu ne împiedică să vedem adevărul evident: președintele României nu este nici zeu, nici demon, doar un om care trebuie mustrat când greșește și apreciat când are dreptate.
A doua lecție de pe urma scandalului Elena Băsescu ar trebui trasă de către PD-L. Acest partid împins permanent înainte de Traian Băsescu trebuie să se obișnuiască cu ideea că a creat așteptări mari de la un public pretențios. Când vorbești ani întregi oamenilor despre onestitate, anticorupție, modernitate nu te poți aștepta ca un nepotism flagrant să treacă neobservat.
Spectacolul oferit de PD-L a fost unul trist. Organizația de tineret a ținut-o langa cu susținerea Elenei Băsescu, iar premierul Emil Boc s-a făcut de râs când nu era cazul. Eu însumi, după ce am scris primul articol în care criticam candidatura, am primit felicitări de la politicieni din PD-L. Evident, oamenii căutau ajutor extern ca să scape de candidatura fetei Președintelui. Cu alte cuvinte le era frică să deschidă gura în partid. Este un peisaj trist. Nu așa arată un partid mare și modern. Un astfel de partid este ținut unit de doctrină, reguli, competiție onestă, nu de către obediența oarbă față de șef, fie el și unul cu mare priză la electorat.
Am propus săptămâna trecută, împreună cu colegii mei de la Centrul Român de Politici Europene (o organizație nou lansată) ca România să renunțe la listele blocate pentru alegerea europarlamentarilor. Ar trebui să putem alege oameni din interiorul listei sau măcar să putem schimba ordinea candidaților. Doar nouă țări din UE practică listele închise, așa cum avem noi, celelalte 18 își lasă cetățenii să aleagă persoane.
Am lansat deci o provocare pentru partide. Dacă oamenii și nu partidul decideau ordinea pe liste, cazul Elena Băsescu nu ar fi fost așa de scandalos. Poate PD-L ridică mănușa și ne lasă să alegem liberi în competiția pentru Parlamentul European.
