1) Dumnezeu nu este nicăieri pentru cei ce privesc trupește, căci e nevăzut. Dar pentru cei ce înțeleg duhovnicește este pretutindeni.
2) Amintirea lui Hristos luminează mintea și alungă dracii.
3) E de trebuință, așadar, ca cei ce vor să învețe pe alții să fie ridicați ei înșiși, cum s-a spus, ca nu cumva vorbind despre cele ce nu cunosc, să piardă, prin rătăcire pe cei ce se încred în ei și pe ei înșiși.
4) Dacă fugi de lume, ia seama să nu dai sufletului mângâieri de la început și să o cercetezi pe aceasta, chiar dacă te silesc să faci aceasta toate rudeniile și toți prietenii. Căci pe ei îi îndeamnă la aceasta demonii pentru a stinge căldura inimii tale. Chiar dacă nu-ți vor putea împiedica cu desăvârșire hotărârea, ei o vor face cu siguranță mai moale și mai slabă.
5) Dacă ai primit, frate, flacăra alergând ai ajuns din pricina ei la chinovie, sau la un părinte duhovnicesc, de vei fi îndemnat de el, sau de frați care se nevoiesc împreună cu tine, să te folosești de bai sau de mâncăruri, sau de alte mângâieri pentru întărire, să primește acestea.
Dar fi totdeauna pregătit pentru post, pentru pătimire, pentru înfrânarea cea mai deplină. Că de vei fi îndemnat de părintele tău întru Domnul să te împărtășești de mângâieri, să te afle ascultător aceluia, ca voia ta să nu o faci nici în aceasta. Iar de nu rabdă cu bucurie cele ce ai vrut sa le faci de bunăvoie, folosindu-te sufletește.
6) Să nu dai milostenie fără voia părintelui tău după Dumnezeu, din bunurile ce i-ai adus.
7) Să nu ceri și să nu iei nici un pahar cu apă, chiar de s-ar întâmpla să arzi, până ce nu te va îndemna , mișcat de la sine, părintele tău duhovnicesc. Strânge-te pe tine și constrânge-te în toate, încredințându-te și zicând în gând: „Dacă Dumnezeu vrea și ești vrednic să bei, va descoperi părintelui tău, și acesta îți va zice ție: ”bea”, și atunci bea cu conștiința curată, chiar de e la vreme nepotrivită.
8) Cel ce iubește din simțire lăuntrică pe cei care-l vorbesc de rău, s-au îl nedreptățesc, sau îl urăsc și-l păgubesc, și se roagă pentru ei ajunge în scurtă vreme la o mare sporire.
Omul care este obișnuit să se împotrivească își este sieși o sabie cu două tăișuri, ucigându-și sufletul fără să știe și înstrăinându-l de viața veșnică.
De voiești să te lepezi de toate și să te deprinzi cu viețuirea evanghelică, să nu te dai în seamă unui învățător neîncercat sau pătimaș, ca nu cumva în loc de petrecerea evanghelică, și s-o înveți pe cea drăcească. Fiindcă învățăturile bune sunt la învățătorii buni, iar cele rele, de la cei răi. Căci, desigur, din semințe rele, ies roade rele. (Sfântul Simeon Noul Teolog)
