1. Înduplecă pe Dumnezeu cu rugăciuni și cu lacrimi, ca să-ți trimită un călăuzitor nepătimaș și sfânt. Dar cercetează și tu dumnezeieștile Scripturi și mai ales scrierile cu învățături despre lucrare ale sfinților părinți, ca punându-le alăturea de cele învățate și făptuite de învățătorul și înainte-stătătorul tău, să le poți vedea și înțelege pe acestea ca într-o oglindă, și pe cele ce conglăsuiesc cu Scripturile să le iei în inimă și să le stăpânești cu cugetarea; iar pe cele mincinoase și străine să le dai la o parte și să le lepezi, ca să nu rătăcești. Căci să știi că în zilele acestea mulți s-au făcut dascăli mincinoși și înșelători.
2. Tot cel ce nu vede, dar se încumetă să călăuzească pe alții, e un înșelător și duce pe cei ce-l urmează în prăpastia pierzaniei, după cuvântul Domnului: ”Orbul de va călăuzi pe orb, amândoi vor cădea în groapă”. (Mat. 15,14)
3. Cel ce crede că viața și moartea este în mâna păstorului, nu-l va contrazice niciodată. Iar necunoașterea acestui lucru naște contrazicerea, care pricinuiește moartea spirituală și veșnică.
4. Rugăciunea este pentru învingerea patimilor și pentru supunere.
5. Cel ce contrazice pe părintele său face bucurie dracilor, iar de cel ce se smerește până la moarte se minunează îngerii.
6. Frământarea multă și la vreme nepotrivită întunecă și tulbură cugetarea și scoate din suflet rugăciunea curată și căința. Pe de altă parte, aduce oboseală în inimă și prin aceasta, înăsprire și învârtoșare. Iar prin acestea caută dracii să duca la deznădejde pe cei duhovnicești.
Trândăvia le este nevoitorilor o încercare menită să le pricinuiască smerenie.
Trândăvia este moartea sufletului și a minții.
Nu numai cel ce se liniștește singur sau cel ce se află sub ascultare (în obște), ci și egumenul și înainte stătătorul și chiar cel ce slujește, trebuie să fie numaidecât fără de grijă, sau liberi de toate lucrurile vieții.
Cel ce are gândirea îngrijorată de lucrurile vieții nu este liber.
Nu dărâma casa ta, voind să o zidești pe a vecinului. Să ști că lucrul acesta este obositor și greu. Ia seama ca nu cumva hotărându-te la aceasta, să o dărâmi și pe a ta și să nu poți să o zidești nici pe a aceluia.
Fiecare judecă din starea ce o are el, și pe cele ale aproapelui, fie că e vorba de virtute, fie de păcate.
Altceva este nepătimirea sufletului și altceva nepătimirea trupului; cea dintâi sfințește și trupul prin strălucirea ei și prin revărsarea de lumină a Duhului, iar cea de a doua singură nu poate să folosească prin sine nimic pe cel ce o are.
