SFÂNTA TREIME – „Așadar, în primul loc, să fie pusă ca temelie în sufletul vostru, dogma despre Dumnezeu”, îndeamnă Sfântul Chiril al Ierusalimului, pe cei care se pregăteau să devină creștini prin Taina Botezului.
Într-adevăr, credința în Dumnezeu-Sfânta Treime constituie învățătura fumdamentală și specifică a Bisericii Creștine. Crezul ortodox niceo-constantinopolitan, în care se rezumă tradiția Bisericii apostolice și patristice, are în centrul lui mărturisirea că Dumnezeu este Unul în ființa Sa dumnezeiască și întreit în persoanele Sale:
„Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul… Cred în unul Domn Iisus Hristos… Cred În Duhul Sfânt”. Orice rugăciune creștină, laudă, taină sau slujbă bisericească începe și sfârșește cu invocarea Sfintei Treimi: „În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh”… „Că Ție se cuvine toată mărirea, cinstea și închinarea, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh”.
Credința într-un singur Dumnezeu personal – monoteismul – este învățătura principală care s-a descoperit în Vechiul Testament (Ieșire XX, 2-3; Deut.VI, 4; Isaia XLIII, 10-11) și care s-a păstrat și în Noul Testament (Marcu XII, 29; Ioan XVII, 3). Existența lui Dumnezeu, ca ființă creatoare a întregului univers și prezentă în creația Sa, este afirmată chiar în primul verset al Sfintei Scripturi: „La început, Dumnezeu a făcut cerul și pământul” (Fac.I, 1). Dumnezeu există prin Sine, fiind însăși existența cea adevărată și proprie: „Eu sunt Cel ce sunt” (Iesire III, 14). Firea și suflarea întreagă există și se menține în existența, prin puterea și atotprezentă lui Dumnezeu: „Nu umplu eu, oare, cerul și pământul?” (Ieremia XXIII, 24). De aceea, cel ce privește creația cu ochii credinței, vede în ea urmele prezenței lui Dumnezeu: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria” (Ps.XVIII, 1-2).
Descoperirea personală a lui Dumnezeu s-a exprimat în istoria Vechiului Testament, mai ales, prin „legămintele” pe care Dumnezeu le-a încheiat cu poporul Israel (cf.Facere XVII, 2).
– „Am să vă primesc să-Mi fiți popor, iar Eu să fiu Dumnezeul vostru”
Astfel, Dumnezeul tuturor devine părintele unui popor: „Am să vă primesc să-Mi fiți popor, iar Eu să fiu Dumnezeul vostru” (Iesire VI, 7).
În perioada Vechiului Testament, Dumnezeu s-a descoperit și ca treime de persoane, dar într-un mod indirect și neclar, deoarece aceasta era perioada de pregătire a mântuirii. Totuși, există unele mărturii care se referă la persoanele Sfintei Treimi, cum ar fi de pildă: expresia „Să facem om după chipul și asemănarea Noastră” (Facere I, 26); cântarea întreită „Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Savaot” (Isaia VI, 3; Apoc.IV, 8); apariția celor trei tineri, la stejarul Mamvri, cărora Avraam le-a adus daruri și închinare.
În Noul Testament, credința într-un singur Dumnezeu în trei persoane este pe deplin descoperită de însuși Fiul lui Dumnezeu, în viața și slujirea căruia noi am cunoscut taina Sfintei Treimi. De pildă, la Botezul Mântuitorului în Iordan sunt prezente în mod real toate cele trei persoane: Tatăl, care întărește prin glasul Său din ceruri că: ” Acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit”; Duhul Sfânt, Care, în chip de porumbel, s-a pogorât peste Iisus; Fiul, Care, deși fără de păcat, primește să fie botezat de la Ioan „ca să se împlinească toată dreptatea” (Matei III, 16-17).
Evangheliile au păstrat numeroase texte în care se vorbește despre cele trei persoane ale lui Dumnezeu, fie în mod deosebit, fie la un loc. Tatăl și Fiul sunt amintiți deosesbit în versetul: „Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată. Fiul Cel Unul-Născut, care este în sânul Tatălui, Acela l-a făcut cunoscut” (Ioan I, 18). Despre Duhul Sfânt, Iisus spune: „Iar când va veni Mângâietorul, pe care Eu îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul adevărului, care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine” (Ioan XV, 26). Înainte de înălțarea Sa la cer, Iisus Hristos poruncește ucenicilor Săi să meargă la propovăduire și să boteze, în numele Sfintei Treimi, pe cei ce vor crede: „Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh” (Matei XXVIII, 19).
În propovăduirea Apostolilor, credința în Dumnezeu-Sfânta Treime, este, de asemenea, mărturisită în mod clar. În predica sa, din ziua Cincizecimii, Sfântul Apostol Petru spune: „Dumnezeu a înviat pe acest Iisus, Căruia noi toți suntem martori. Deci, înălțându-se prin dreapta lui Dumnezeu și primind de la Tatăl făgăduința Duhului Sfânt, l-a revărsat pe acesta, cum vedeți și auziți voi acum” (Fapte II, 32-33).
– „Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi toți”
Sfântul Apostol Pavel adresează corintenilor o salutare în numele Sfintei Treimi: „Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi toți” (II Cor.XIII, 13).
Același Dumnezeu, care a vorbit în Vechiul Testament, s-a descoperit ca Treime în Noul Testament. Căci „există un singur Dumnezeu ” (Fapte III, 30) și Dumnezeu pe care îl adoră creștinii, „Tatăl Dumnezeului nostru Iisus Hristos” (Efes. III, 14; II Cor. I, 3), este Dumnezeul lui Avraam și a lui Isaac și al lui Iacob, Dumnezeul părinților poporului lui Israel” (Fapte III, 30; VII, 32; cf. si Ieșire III, 6).
Învățătura despre Dumnezeu cel unic în ființă și întreit în persoane s-a închegat destul de timpuriu și apare în simbolurile de credință din secolul al II-lea (Teofil al Antiohiei). Dar întrucât s-au ivit unele neclarități și neînțelegeri în ce privește taina unității persoanelor Sfintei Treimi, Biserica Ortodoxă, fie pe calea Sinoadelor Ecumenice, fie pe cea a sinoadelor locale, s-a pronunțat cu autoritate în ce privește învățătura despre deoființimea și egalitatea celor trei persoane în Dumnezeu cel Unic. Un rol de mare importanță în precizarea dogmei Sfintei Treimi au avut Sfinții Părinți Atanasie cel Mare, Chiril al Alexandriei, Grigorie de Nazianz, Vasile cel Mare, Maxim Mărturisitorul, Ioan Damaschin, Grigorie Palama și alții.
„Când zic Dumnezeu, înțeleg Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt”
Potrivit învățăturii ortodoxe, Dumnezeu este unul în ființa Sa și subzistă întreit în ipostasele Sale. Dumnezeirea nu este o fire compusă din trei ipostase, ci o singură ființă în trei ipostase desăvârșite. De aceea, „Când zic Dumnezeu, înțeleg Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt” spune Sfântul Grigorie de Nazianz. În Dumnezeu există o singură ființă, o singură voință și o singură lucrare. Ființa dumnezeiască formează o unitate desăvârșită, dar ea nu se limitează îi nu se închide într-o singură persoană. Deși ființează în mod unitar, Dumnezeirea are un mod de subzistenta treimic. Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt au persoana lor proprie și în fiecare persoană subzistă una și aceeași fire dumnezeiască în mod deplin. Dumnezeu este deoființă, are un principiu unic al firii și existentei și este contemplat în Treime. Cele trei persoane există una în alta, și tot ce se atribuie uneia, se atribuie și celeilalte. Prin urmare, în Dumnezeu există o singură ființa și aceeași ființă neîmpărțită și trei persoane deosebite, deoființă și egale. Dumnezeirea ființează unitar și subzistă treimic. De aceea, când spunem Sfînta Treime, ne gândim la unirea celor trei persoane în care ființează Dumnezeu cel unic după ființă, voință și lucrarea Sa. Dumnezeu este unul în trei, adică într-o singură Dumnezeire în trei ipostase. (www.crestinismortodox.ro)
