Învățătura despre soartă (I)

„Să nu socotiți că învățătura despre soartă face parte din învățăturile îngăduite, numai că sunt unii oameni care cred în soartă Să nu socotiți că învățătura despre soartă face parte din învățăturile îngăduite, numai că sunt unii oameni care cred în soartă. Se săvârșesc și crime, cu toate că sunt interzise de legi; se fac și desfrânări și răpiri, chiar de mulți oameni, cu toate că sunt oprite. Că a crede în soartă este interzis, ca și omorul, chiar de legile păgâne, se poate vedea din următorul fapt. Dacă unul care a făcut desfrânare cu femeia altuia, și a fost dat în judecată, ar spune: „Eu nu-s de vină, ci soarta! Eu am vrut să fiu cuminte; dar soarta m-a împins, ea m-a dus la fapta asta!“, oare n-ar fi pentru aceasta osândit mai cumplit, că s-a apărat așa de nepotrivit? Va fi oare iertat? Deloc!
Nu este, într-adevăr, preaiubite, învățătură mai rea și mai plină de puroi de nevindecat ca învățătura despre soartă, despre ursită. Nu numai că pune în sufletul celor rătăciți de această credință (în soartă) o învățătură hulitoare, necredincioasă și pierzătoare, ci le și înduplecă să grăiască despre Dumnezeu cele care nici despre demoni nu s-ar putea spune; mai tulbură și viața noastră și umple totul de neliniște și de frământare. Învățătura despre soartă surpă, distruge și arată de prisos tot ce ne-a fost dat de Dumnezeu și de fire, prin prooroci și prin sfinți, spre învățătura și spre îndreptarea noastră. Învățătura despre soartă face ceea ce ar face de pildă un om bolnav care ar avea nevoie de doctorii, dar care nu se lasă convins să folosească leacurile făcute de doctorii ce stau în jurul lui și nici n-ar vrea să scape de boală, ci ar sta nepăsător și trândav, așteptând o ticăloasă moarte. Învățătura despre soartă nu ne învață, oare, tot aceleași? Să nu dea nimeni un sfat folositor, să nu asculte nimeni sfatul altuia! În zadar sunt legile și judecătorii! În zadar amenințările și sfaturile! În zadar frica de pedeapsă, în zadar pentru cei buni cinstirile, premiile și răsplățile! Nici dacă te străduiești n-ai vreun folos, nici dacă trândăvești nu ești păgubit. Ce poate să aducă munca și osteneala?
Iată dar că învățătura despre soartă n-a fost născocită din altă pricină decât din trândăvie, din nepăsare, din dorința de a scăpa de ostenelile pentru virtute. Dacă este soartă, nu este judecată; dacă este soartă, nu este credință; dacă este soartă nu este Dumnezeu; dacă este soartă nu este virtute, nu este păcat; dacă este soartă muncim în zadar. Cu astfel de gânduri netrebnice își ușurează aici, pentru scurtă vreme, cugetul; dar își aprind și mai tare flacăra gheenei, pentru că ajung și mai păcătoși, iar când vor pleca dincolo, vor vedea că sunt pedepsiți.
(Texte selectate din Cuvintele și Omiliile Sfântului Ioan Gură de Aur, Sursa: www.ziarullumina.ro)