Învățătura creștin – ortodoxă

– Datoriile creștinului față de lume
Credinciosul creștin mai are și datorii către lume, adică față de toate cele zidite de Dumnezeu. Lumea, în toată întinderea ei, arată fără încetare puterea, mărirea și bunătatea Făcătorului, cum citim în Sfânta Scriptură: „Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău în tot pământul!” (Ps. 8, 9).
Ca orice om, și credinciosul este legat de lumea zidită de Dumnezeu și este încredințat că El îi poartă de grijă, încât să-și poată rândui o viață plină de mulțumire sufletească și de propășire în cele trebuitoare traiului zilnic.
Cum iarăși citim în Sfânta Scriptură, Dumnezeu l-a creat pe om ca să fie stăpân peste cele zidite și așezate de El în lumea aceasta, „ca să stăpânească peștii marii, păsările cerului, animalele domestice, toate vietățile ce se târăsc pe pământ și tot pământul” (Fac. 1, 26). El le-a grăit primilor oameni: „Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul și-l supuneți” (Fac. 1, 28).
Astfel, cuvintele Sfintei Scripturi arată legătura dintre om și lume, ca și menirea omului în lume. Ele mai arată că lumea este de la Dumnezeu, nu de la cel rău; că ea este bună, pentru că numai bun poate fi ceea ce a făcut și face Dumnezeu. „A privit Dumnezeu toate câte a făcut și iată erau bune foarte” (Fac. 1, 31). În lume, omul găsește tot ce este necesar vieții sale. Fuga de lume, ori socotința că ea ar fi de la cel rău, precum și lenevirea și nelucrarea pentru îngrijirea și înfrumusețarea lumii sunt lucruri împotriva înțelepciunii, iubirii și voii lui Dumnezeu. Căci El „toate întru înțelepciune le-a făcut”; El a arătat întreaga Sa iubire către cea mai aleasă ființă din lume, față de om. „Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, că oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (Ioan 3, 16).
Iisus Hristos a luat asupra Sa păcatele lumii (Ioan 1, 29); Și-a dăruit viața Sa pentru viața lumii (Ioan 6, 51). El a venit ca lumea viață să aibă și mai mult să aibă (Ioan 10, 10).
Venirea în lume a lui Iisus a refăcut, pe de o parte, legătura dintre om și Dumnezeu; pe de altă parte, a întărit legătura dintre credincioși și dintre aceștia și lumea înconjurătoare.
Creștinul este dator să se poarte față de lume și față de semenii săi precum S-a purtat Iisus Hristos însuși. El a spus despre Sine: „Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca să slujească El și să-Și dea viața răscumpărare pentru mulți” (Matei 20, 28).
Așadar, o datorie de seamă a creștinului față de lume este și slujirea ei, adică munca spornică pentru înfrumusețarea ei, pentru crearea bunurilor de tot felul necesare vieții; este slujirea semenilor săi. Creștinul trebuie să dea mărturie și despre adevăr (Ioan 18, 37), despre lumină (Filip. 2, 15), despre pace (Matei 5, 9), despre iubire, bunătate și despre tot ce duce la desăvârșirea lumii și a omului.
Este drept că în Sfânta Scriptură întâlnim unele îndemnuri la ferirea de lume, la depărtarea de cele ale lumii. Dar aceasta înseamnă fuga de păcat, de nedreptate, de tot ceea ce este spre răul lumii, spre nefericirea omului.
– Biserica se străduiește să înlăture din viața credincioșilor păcatele
Biserica Ortodoxă, ca păstrătoare credincioasă a învățăturii Domnului nostru Iisus Hristos, nu a stat nicicând împotriva dorinței omului de a cunoaște și a stăpâni lumea. Ea nu a stăvilit și nu împiedică înaintarea spre tot ceea ce îi este omului de folos. Dimpotrivă, sprijinind neîncetat silințele spre desăvârșire în mijlocul credincioșilor ei, îi ajută pe aceștia să fie oameni de nădejde în societate și slujitori ai năzuințelor întregii omeniri spre zidirea unei lumi tot mai pline de fericire și mulțumire.
Crescând în sufletele credincioșilor virtuți ca: dragostea, blândețea, cumpătarea, bărbăția, înțelepciunea, dreptatea, pacea și buna înțelegere, munca și respectul pentru roadele muncii obștești, Biserica se străduiește să înlăture din viața credincioșilor păcatele, care duc la certuri, la vrajbe și la războaie.
Propovăduind egalitatea între toți oamenii din toată lumea, Biserica contribuie la înfrățirea dintre oameni și popoare, la înlăturarea apăsării și a exploatării, la ridicarea demnității omului pe cea mai înaltă treaptă cu putință.
Prin combaterea viciilor, prin îndreptarea celor greșiți, prin îndemnul la muncă și cinste, Biserica Ortodoxă face din credincioșii ei slujitori convinși ai binelui și ai păcii în lume.