În teologia ortodoxă contemporană, problema postului se află prin¬tre preocupările principale. Având în vedere stadiul actual al discuțiilor privitoare la aceasta temă, în cele ce urmează vom prezenta câteva aspecte ale acestei pro¬bleme, insistând mai ales asupra fundamentelor scripturistice și asupra unor tratări ale Sfinților Părinți din Biserica primară. De ase-menea, postul este si un mijloc de desăvârșire morală, dar și o cale de ajutorare a aproapelui din prisosul adunat prin renunțarea benevolă la consumarea îndreptățită a bunurilor.
Fiindcă despre felurile postului sau despre posturile de o zi ori de durată s-a scris detaliat și limpede în multe rânduri și in multe locuri, iar părerile teologilor români cu privire la readaptarea dispozițiilor care reglementează postul au fost pre¬zentate pe larg, vom înfățișa postul din punctul de vedere al Sfântului Casian Romanul și al Sfântului Vasile cel Mare, primul înfățișând postul într-o viziune cu totul nouă și cu totul străină multor creștini în zilele noastre, iar cel de-al doilea fiind unul din cei mai mari Sfinți Părinți care a putut să-i dea Răsăritul.
Majoritatea creștinilor în zilele noastre știu tradiționala definiție a postului, înțelegând prin post o simplă abținere de la anumite mâncăruri și băuturi, neștiind controversele acestei teme ce s-au purtat între Răsărit și Apus mai ales în epoca creștinismului primar, neștiind că Sfinții Părinți au dezvoltat pe această temă care la prima vedere pare simplă o adevărată Învățătura de Credință pe care Biserica Ortodoxă a păstrat-o neschimbată până în zilele noastre.
Postul în viziunea ortodoxă este un mijloc de elevație sufletească, de dominare a sufletu¬lui asupra patimilor trupești. Postul îl debarasează și-l ușurează pe creș¬tin de toate ispitele, de balastul și povara uneltirilor celui viclean care aduc “întunecare gândurilor și tulburare cugetelor”. El este o jertfă bineplăcută lui Dumnezeu sau, cu alte cuvinte, un act de cult, este un act de pocăință pentru păcatele săvârșite și un exercițiu care pune început virtuților de tot felul. Pentru creștinul ortodox, postul este con¬diție pentru dobândirea sfințeniei. În concepția ortodoxă între post și sfințenie există o corelație strânsă. Ea este exprimată și în felul în care re¬prezentăm pe sfinți în iconografie unde ei apar totdeauna cu chipurile slabe, subțiate și transfigurate, datorită postului. Postul este o caracte¬ristică prin excelență a Ortodoxiei și o amprentă a creștinismului orto¬dox, în mentalitatea ortodoxă populară cel care nu postește este consi¬derat spurcat și păgân.
După perioada apostolică, literatura teologică a părinților și scriito¬rilor bisericești înfățisează mențiuni numeroase cu privire la practicarea postului. Astfel, Didahia celor 12 Apostoli arată că creștinii trebuie să postească miercurea și vinerea, în amintirea evenimentelor triste din viața Mântuitorului nostru Iisus Hristos: prinderea și răstignirea Sa pe cruce. Sfântul Cle¬ment Romanul, în a doua Epistola către Corinteni, vorbind de legatura dintre rugăciune și post, arată că “mai bun este postul decât rugaciu¬nea”. Începând din epoca apostolică și post apostolică, postul de miercuri și de vineri, ca si cel al Paștelui, (Postul Mare) au devenit pen¬tru creștini o instituție sfânta și venerabilă. Astfel, canonul 69 apostolic accentuează porunca postului pentru membrii Bisericii: “Dacă vreun episcop sau presbiter, sau diacon, sau ipodiacon, sau citet, sau cântareț, nu postește sfântul și marele post al Paștilor sau Miercurea sau Vinerea, să se caterisească… iar daca va fi laic sa se afurisească”.
Postul în viziunea Sfântului Ioan Casian Romanul
Sfântul Casian Romanul în lucrarea sa „Despre cele opt gânduri ale răutății” tratează postul dintr-o viziune cu totul diferită față de alți Sfinți Părinți, fără să pună accent pe rânduiala Bisericii sau pe învățăturile dezvoltate în epoca primară, tratează postul din perspectivă scripturistică și o viziune mai mult personală.
Primul din cele opt gânduri ale răutății este numit „Despre înfrânarea pântecului”, astfel este numit postul la Sfântul Casian. Un post mult mai folositor atat pentru trup cât și pentru suflet nu este postul pe o anumită perioadă, ci postul ținut în fiecare zi. Sfântul Casian nu pune accentul pe zilele în care trebuie creștinul să postească sau modul cum să postească, el spune despre putințele fiecărui creștin în parte pentru că nu toți au aceeași putere de postire și nu tot omul de rând poate să postească precum monahii, ci fiecare trebuie să postească după putința sa. Un exemplu foarte frumos îl împrumută de la Sfinții Părinți zicâand: „Și au zis Părinții că unul mâncând două litre de pâine este încă flămând, iar altul mâncând o litră sau șase uncii, se satură”.
Postul în viziunea Sfântului Părinte este acela ca întotdeauna cel ce este la masă să se ferească de săturarea pântecului, căci odată cu aceasta vin alte patimi precum gândul curviei. Sfântul Casian îi îndeamnă pe creștini să nu se amăgească că postesc, dar ei mănâncă până la îmbuibarea pântecului, pentru că nu contează cu ce se satură pântecul, fie ea și numai apă, duhul curviei apare și odată ce apare este aproape imposibil de alungat. Căci până și Sodoma nu s-a îmbuibat cu vin și alte bunătăți, ci îmbuibarea cu pâine după cum zice Proorocul[8]. Inima devine puternică nu când trupul îi dă ceea ce dorește plăcerea, ci ceea ce cere slăbiciunea pentru că plăcerile vin de la cel necurat și întinând trupul întinează și inima astfel creștinul depărtându-se de Dumnezeu și uitându-L pe Acesta. Primirea hranei cu socoteală dă trupului sănătate și nu îi ia sfințenia, după cum spune și Sfântul Apostol Pavel: „Grija trupului să nu o faceți spre pofte”
Sfântul Casian ne amintește totuși că deși nepunând accent pe celelalte părți ale postului ele nu trebuie să lipsească pentru că sufletul nu se poate curăți fără celelalte virtuți, pentru că îmbuibându-se cu mâncare creștinul nu mai are forță să se lupte cu dracu și cu ispitele pe care acesta le aduce spre cel ce mai înainte a mâncat cu nesaț. Creștinul numai prin post, priveghere, citirea Sfintelor Scripturi și încercarea de a-și însuși cât mai multe virtuți poate să-și mântuiască sufletul și să ajungă la scopul pentru care a fost creat acela de a se asemăna cu Dumnezeu.
Cu toate că și alți Sfinți Părinți au vorbit și au scris despre post, Sfântul Casian Romanul este unul din puținii care pune accent pe această latură a postului, majoritatea dintre aceștia încercând să expună fundamentele scripturistice ale postului sau o rânduială exactă a postului, rânduială după care creștinul să se ghideze și să înainteze în virtute și în credință, alții au scris despre diferențele interconfesionale cu privire la post, dar Sfântul Casian a fost printre puținii care s-a legat de acest aspect al putinței și al înfrânării.
(sursa: www.foaienationala.ro)
