Există undeva o poveste spusă de Julie Hay (trainer britanic) despre o prințesa care se îmbolnăvise. Se putea vindeca doar dacă i se îndeplinea o singură dorință. Dar fata vroia luna de pe cer. Așa că împăratul dădu sfoară în țară să caute pe oricine poate să facă acest lucru și să-i vindece fiica. Și veniră mulți … unii încercau să-i ofere ce vrea, alții încercau să prindă luna, unii sperau să o convingă că nu se poate, alții o implorau să renunțe, unii chiar plecau bolborosind “ce fată proastă!”, “ce încăpățânată!” … dar nimeni n-a putut face nimic. Împăratul mai că își pierduse orice speranță. La un moment dat însă a venit și un bătrân care știa programare neuro-lingvistică. S-a dus la fată și a întrebat-o:
“- Și cum vrei să arate luna asta?”
Să fie rotundă.
Cat de mare?
Uite așa.
Ce culoare?
Culoarea gri.
Să strălucească sau nu?
Să strălucească.
Unde vrei să fie?
Acolo.”
După ce află bătrânul tot ce era în mintea fetei, plecă. Și se întoarse după câteva ore cu … o lună – un balon rotund de mărimea dorită, înfășurat în staniol gri care strălucea și o puse în locul stabilit. Fata nu mai putea de fericire. Și împăratul la fel: fiica lui era vindecată!
Credeți ca e doar o poveste? Nu chiar. Fiindcă am pățit-o și eu. Fiica mea îi cerea tatălui ei “moț”. La care el i-a dat un elastic de prins părul de-al meu. Nuuu, ea vrea “moț”. Îi dau eu altul. Nuuuu. Mai încercam o dată. Încep urlete: “Vreau moțțțț!” Ne-am lăsat păgubași, nu înțelegeam ce vrea. La un moment dat însă se schimbă ea la față și devine fericită cand vede un elastic de prins borcanele: “Uite moț!”
A mai existat o perioadă în care doar noi înțelegeam ce vrea de fapt când spunea “Vreau ceai!” și ceilalți (bunici, prieteni – când eram la ei în vizită) îi dădeau ceai iar ea se supăra și spunea iar “Vreau ceai!”. Și lumea se uita mirată și enervată la ea “Doar tocmai ți-am dat ceai! Ce vrei ???” și răspunsul ei, același “Vreau ceai!!!“ Bună ocazie de conflict și ceartă în care copilul să urle și să plângă și adultul să rămână cu părerea lui “Cine se poate înțelege cu copilul ăsta?” Hmmm … cine verifică ce înseamnă “ceai” pentru copil, cerându-i mai multe detalii sau cerându-i să arate el ce anume vrea de pe masă. Voi ghiciți? “Ceai” e prescurtarea de la “ceai de la muu”, adică … lapte.
Așa că atunci când vreți cât mai multe șanse de a vă înțelege cu un copil (al vostru sau nu), verificați ce înseamnă pentru el acel cuvânt sau expresie pe care o folosește. Nu întotdeauna ceea ce pentru noi are de la sine înțeles un anumit sens e valabil și pentru copil. Și uneori e la fel și cu adulții. Ca atunci când ai locuit toată viața în Oltenia și discuți cu cineva din Moldova, amândoi vorbiți aceeași limbă, dar din când în când tot te trezești întrebând “Ce-i aia?” sau “Cum adică?” De exemplu, voi știți ce înseamnă “a țipa”? Sigur că știți, dar ia întrebați pe cineva din Ardeal … o să aveți o surpriză.
Psiholog Mihaela Zaharia
Parenting trainer & coach Mind Master
www.parenting.ro
