Sărbătorile de iarnă înseamnă, în Mărginimea Sibiului, pentru tineri și bătrâni deopotrivă, în primul rând tradiție, cel mai important moment fiind întrunirea, în a patra zi de Crăciun, a cetelor de juni de la Săliște, un obicei păstrat încă din 1895, care constituie și o atracție pentru turiști.
Numele de „Mărginimea Sibiului” este dat unei zone formate din 18 localități din județul Sibiu, care se află imediat sub munte – Boița, Sadu, Râu Sadului, Tălmaciu, Tălmăcel, Rășinari, Poplaca, Gura Râului, Orlat, Fântânele, Sibiel, Vale, Săliște, Galeș, Tilișca, Rod, Poiana Sibiului și Jina – și au o bogată moștenire etnologică, arhitecturală, culturală și istorică, transmite corespondentul MEDIAFAX.
Pentru localnicii zonei, sărbătorile de iarnă sunt extrem de importante, iar faptul că bătrânii și tinerii deopotrivă păstrează vii obiceiuri și tradiții vechi de sute de ani atrage, anual, sute de turiști.
În mod tradițional, sărbătorile de iarnă în Mărginimea Sibiului încep de la Sfântul Nicolae. Atunci, tinerii necăsătoriți din fiecare sat se adună și formează o ceată de feciori sau juni. Regulile cetei prevăd ca unul dintre tineri să fie conducătorul, el purtând numele de „jude”.
Tinerii aleg o „gazdă”, unde se întâlnesc zilnic, până în Ajun de Crăciun, pentru a repeta colindele.
„Pe la mijlocul secolului al XX-lea, ceata se forma chiar înainte de Sfântul Nicolae. Ceata mare este formată din tineri necăsătoriți, dar care au făcut armata, și drăguțele lor. Tinerii necăsătoriți, dar care încă nu făcuseră armata – iar acum adolescenții -, formează ceata mică. De fiecare dată există un fel de comitet de conducere, există diferite funcții în ceată și fiecare este responsabil cu ceva: asigurarea hranei, a băuturii, a lemnelor pentru foc, a fondurilor necesare etc”, povestește Carmina Maior, muzeograf în cadrul Complexului Național Muzeal „Astra” din Sibiu.
Potrivit acesteia, în întreaga Mărginime, colindele pe care le repetă tinerii sunt asemănătoare, cu foarte puține influențe locale, existând însă colinde speciale pentru primar, pentru preot, pentru judele cetei și pentru fetele de măritat.
Ziua de Ignat este importantă în tradiția locului, chiar dacă, în multe gospodării, nu se mai sărbătorește.
Potrivit tradiției populare, în ziua de Ignat doar se taie porcul și nu se muncește nimic altceva în gospodărie. Bătrânii cred că „omul care nu are porc gras de Crăciun și cuțit ascuțit în vremea pepenilor nu a cunoscut fericirea”.
Ignatul este însă sărbătorit în puține gospodării, pentru că majoritatea oamenilor preferă să taie porcul cu una sau două săptămâni înainte de sărbători pentru ca preparatele din porc să aibă timp pentru afumat, existând, în fiecare casă, cârnați proaspăt afumați, caltaboși și slănină.
Tradițiile continuă în seara de Ajun, când cetele de feciori colindă în toate casele satului, îmbrăcați în costume populare.
Colindatul începe cu casa primarului și a preotului, după care feciorii pornesc din casă în casă, până dimineață, iar la final se duc direct la „ceată”, unde colindă „gazda”.
„În toate localitățile din Mărginimea Sibiului se organizează cete de feciori. Au fost ani când, în localități mai mici, nu s-au organizat, dar acolo unde mai există tineri și unde viața e mai dezvoltată se organizează sărbătorile. Ține de tradiția locului. Prietenia este motorul acestor tineri și dorința de a fi împreună. În Mărginime sunt multe familii care încă se ocupă de oierit, așa că băieții, tinerii sunt plecați în timpul anului de acasă, la munte. De sărbători vin însă toți acasă și se adună în cete pentru a da sărbătorilor de iarnă farmecul pe care l-au avut întotdeauna”, afirmă Teodor Banciu, primarul orașului Săliște, cea mai importantă localitate din Mărginimea Sibiului.
În prima zi de Crăciun, la prânz, cetele de feciori colindă în biserică, după încheierea slujbei, fiind ascultați de tot satul.
În general, în perioada sărbătorilor, în toate localitățile se organizează baluri la care este invitată întreaga comunitate.
„În prima zi de Crăciun este balul de deschidere a sărbătorilor, după care sunt localități care fac trei seri la rând baluri, altele fac doar două seri”, explică primarul din Săliște.
Cel mai important moment din timpul sărbătorilor de iarnă este însă întrunirea cetelor de juni de la Săliște.
În a patra zi de Crăciun, toate cetele din Mărginime, dar și din localități de dincolo de munți, din județele Vâlcea și Argeș, sunt invitate la această întrunire, care se ține anual încă de la 1895, cu o singură întrerupere, de zece ani, după al Doilea Război Mondial.
Potrivit primarului orașului Săliște, Teodor Banciu, în acest an, în 28 decembrie, au fost invitate să participe la întrunire cete de juni din 25 de localități.
„O să avem peste 250 de juni și junese, care reprezintă în jur de 16-17 cete, atât din Mărginimea Sibiului, cât și din localități de dincolo de munte în care s-au stabilit oameni provenind de aici. O să avem invitați de la Vaideeni, Galeș de Argeș sau Novaci. Toți junii vor ajunge în piața centrală a orașului la ora 12.00, îmbrăcați în costumul popular tradițional al Mărginimii (în culorile alb și negru – n.r.) și însoțiți de lăutari. Ca în fiecare an, cred că piața se va umple atât de juni, cât și de spectatori și turiști. Noi am transformat în brand turistic această întrunire, iar pensiunile din Mărginime vând pachetele de sărbători din cauza tradițiilor din zonă”, detaliază Teodor Banciu.
Potrivit acestuia, fiecare ceată își va prezenta jocurile tradiționale și mesajul, după care se vor prinde cu toții în Hora Unirii.
De altfel, Teodor Banciu, originar din satul Tilișca, din Mărginimea Sibiului, povestește că întrunirea cetelor de juni a rămas neschimbată încă de pe vremea tinereții sale.
„Eu am umblat cu ceata de la Tilișca în anii ’80. De atunci, nimic nu s-a schimbat. Obiceiul este același, dansurile noastre tradiționale, învârtita și jiana, sunt aceleași, portul popular este același. Colindele sunt aceleași de atunci și cred că această păstrare a lor nealterată atrage turiștii. Dârzenia cred că i-a făcut pe oameni să păstreze toate aceste obiceiuri. În nicio localitate din Mărginimea Sibiului comuniștii nu au reușit să naționalizeze pământurile și nu au existat CAP-uri. Oamenii au luptat cu dârzenie pentru munca lor, pentru pământurile lor, dar și pentru tradițiile și obiceiurile lor. Asta le-a păstrat de-a lungul anilor”, afirmă Teodor Banciu.
La rândul său, Carmina Maior, din cadrul Complexului Național Muzeal „Astra” din Sibiu, spune că mândria și sentimentul identitar au dus la păstrarea acestor tradiții.
„Chiar dacă tinerii din ziua de azi sunt mai legați de oraș decât de satul natal, chiar dacă nu stau acolo tot timpul anului, de sărbători vin cu toții acasă. Este obligatoriu ca în fiecare sat să existe ceată de sărbători. Tinerilor li s-ar părea anormal să nu se ducă la ceată. Să renunțe la aceste obiceiuri este perceput ca un păcat, pe care tinerii, chiar și în ziua de azi, l-ar resimți extrem de puternic. Să participe la sărbătorile de iarnă ține de mândria lor locală, de sentimentul identitar”, explică Maior.
Întrebată care este motivul pentru care junii atrag în continuare turiștii în zona Mărginimii, Carmina Maior răspunde simplu: „Pentru că sunt spectaculoși”.
„Cetele de juni atrag turiștii pentru că sunt spectaculoși, în portul lor popular, cu muzica tradițională, cu colindele tradiționale. Obiceiurile nu mai sunt doar ale comunității, sunt publice, iar turiștii pot să asiste. Asta nu înseamnă însă că nu simte fiorul tradiției, emoția sărbătorilor”, afirmă Carmina Maior.
Managerii mai multor pensiuni turistice din Mărginimea Sibiului au anunțat că în programul special pregătit pentru turiști de Crăciun este prevăzut colindul cetelor de juni.
„Facem carnaval, facem tombolă, facem un foc de tabară, o seară la schi, împreună cu turiștii. Vin colindători, junii satului cu jocuri din Mărginime, tradiționale, îmbrăcați românește. Va fi foarte frumos”, spune Norica Gligorea, proprietara unei pensiuni din Gura Râului care nu mai are locuri disponibile nici pentru Crăciun, nici pentru Revelion.
Tot în a patra zi de Crăciun, în localitățile Ludoș și Avrig – din afara Mărginimii Sibiului – are loc obiceiul „Mătăhălilor”.
Tinerii de la cete se costumează cât mai urât posibil – în zdrențe sau imitând ciori și ulii – se vopsesc cu cremă de ghete și pornesc spre casele fetelor din sat. Acolo, dansează, cântă și îi murdăresc pe toți ai casei cu cremă de ghete. În schimb, primesc carne, cârnați și ouă cu care se va face mâncare la ceată, în noaptea de Revelion.
Tot în Mărginimea Sibiului, în noaptea dintre ani, se practică obiceiul „Îngropării anului vechi”.
Tinerii de la ceată, purtând un sicriu plin cu paie și zdrențe pe umeri, ajung în centrul satului, la miezul nopții, și dau foc sicriului pentru a alunga duhurile rele, anul vechi și tot ce nu a fost bun în acesta.
De Bobotează, sunt sfințite toate apele din localități, atât cele curgătoare, cât și cele din fântâni, întreaga comunitate participând la obiceiul care este condus de preoți.
Preotul Ioan Ciocan, protopop în Săliște, afirmă că apropierea oamenilor față de Biserică ține vii tradițiile în Mărginimea Sibiului.
„De Crăciun, junii colindă în biserica mare din Săliște, copiii spun poezii, iar corurile bisericești colindă și ele. Noi încercăm să păstrăm aceste tradiții așa cum le-am moștenit de la înaintașii noștri. De aceea le transmitem la copii. Tradiția în Mărginimea Sibiului este sfântă. Aici oamenii sunt foarte apropiați de Biserică și de obiceiuri, de sărbătorile noastre românești. De aici, din Mărginimea Sibiului, sunt mai mulți sfinți care au luptat pentru păstrarea credinței, cum este Sfântul Ioan din Galeș sau Sfântul Oprea, iar credincioșii din zonă încă respectă memoria acestor sfinți”, susține preotul Ioan Ciocan.
În Mărginimea Sibiului, obiceiurile de iarnă se încheie de Sfântul Ion, când, în localitatea Tălmăcel, are loc obiceiul intitulat „Udatul Ionilor”.
Toți cei care se numesc Ion, Ioana sau derivate ale acestui nume sunt scufundați în râul din localitate, începându-se cu primarul și preotul localității. Tinerii pregătesc care alegorice, cai împodobiți cu zurgălăi și sunt însoțiți de lăutari.
În fiecare an, obiceiul atrage sute de turiști din întreaga țară, impresionați de numărul mare de persoane care se numesc Ion sau Ioana, dar și de frumusețea costumelor populare, a carelor alegorice și a dansurilor populare.
În restul județului Sibiu, seria sărbătorilor se încheie cu obiceiul „Buduhoșilor” din localitatea Cârțișoara, aflată în afara Mărginimii Sibiului.
În 8 ianuarie, tinerii de la ceată își confecționează costume din paie, se murdăresc cu cremă de ghete și pornesc prin sat. Toată ziua localnicii sunt atinși de așa numiții „burduhoși” și murdăriți cu cremă de ghete.
Tradiția populară spune că acești burduhoși iau astfel păcatele tuturor localnicilor, iar paiele sunt arse noaptea târziu, pentru ca păcatele sătenilor să fie spălate și oamenii să intre curați în anul nou.
Diana Stancovici, corespondenti@mediafax.ro
