Întristarea Săptămânii Mari

Prima zi din Săptămâna Mare este Sfânta și Marea Luni, când încep sfintele patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos. În această zi ne este oferit exemplul vieții lui Iosif, iar prin lecturile biblice ale zilei avem în față imaginea blestemării smochinului în care Domnul nu a găsit rod. Sinaxarul din Triod oferă o explicație semnificativă a acestui moment scripturistic: „Este însă și o pricină tainică a uscării smochinului ajunsă până la noi din bătrâni înțelepți, după cum zice Isidor Pelusiotul. Pomul călcării poruncii a fost smochinul. Din frunzele lui și-au făcut acoperământ strămoșii noștri călcători de poruncă. Din pricină că n-a fost blestemat atunci, a fost blestemat acum de Hristos, ca un iubitor de oameni, ca să nu mai facă rod, care este pricina păcatului. Iar că păcatul se aseamănă cu smochina este lucru destul de limpede; are dulceața plăcerii, lipiciunea păcatului, iar în urmă usturimea și iuțimea conștiinței”. Concluzia sinaxarului este aceea că „istoria smochinului a fost așezată aici pentru a ne îndemna la umilință, după cum istoria lui Iosif a fost așezată pentru a ne înfățișa pe Hristos”.
A doua zi a Săptămânii Mari este Sfânta și Marea Marți, când avem lecturi din Sfânta Evanghelie care ne prezintă mai multe pilde rostite de Mântuitorul nostru Iisus Hristos, între care și cea cu temă eshatologică în care ne sunt prezentate cele 10 fecioare, tema acestei zile, prin care Domnul „ne îndemna spre milostenie și în același timp spre a ne învăța să fim cu toții gata înainte de sfârșitul vieții”. Sfânta și Marea Miercuri este ziua în care dumnezeieștii părinți au hotărât să se facă pomenire de femeia cea păcătoasă, care a uns cu mir pe Domnul, pentru că lucrul acesta s-a întâmplat puțin înainte de mântuitoarea patimă. Tot în această zi este momentul când Iuda Iscarioteanul merge și se oferă să-l trădeze pe Hristos, lucru subliniat și de imnografia Triodului: „Iuda cel înșelător, poftind iubirea de argint, a gândit cu vicleșug să Te vândă, Doamne, pe Tine, comoara vieții. Pentru aceasta și îmbătându-se, a alergat la iudei și a zis călcătorilor de lege. Ce-mi veți da mie? Și eu Îl voi da pe El vouă, ca să-L răstigniți”.
În Joia Mare, Biserica Ortodoxă cinstește Sfânta spălare a picioarelor, Cina cea de Taină, adică predarea înfricoșătoarelor taine, rugăciunea cea mai presus de fire și vinderea Domnului. Imnurile zilei sintetizează semnificațiile Sfintei și Marii Joi: „Când slăviții ucenici, la spălarea cinei, s-au luminat, atunci Iuda cel rău credincios, cu iubirea de argint bolnăvindu-se, s-a întunecat și judecătorilor celor fărădelege pe Tine, Judecătorul cel drept, Te-a dat. Vezi iubitorule de avuții pe Cela ce pentru acestea spânzurare și-a agonisit. Fugi de sufletul nesățios, cel ce a îndrăznit unele ca acestea asupra învățătorului. Cela ce ești spre toți bun, Doamne, mărire Ție”.
Ziua cea mai tristă din cursul anului bisericesc este Vinerea Mare, când creștinii țin post negru pentru Răstignirea Domnului nostru Iisus Hristos. În această zi prăznuim Sfintele și Mântuitoarele și Înfricoșătoarele Patimi ale Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos: scuipările, lovirile peste față, palmele, insultele, batjocurile, haina de porfiră, trestia, buretele, oțetul, piroanele, sulița și, înainte de toate, Crucea și moartea, pe care le-a primit de bunăvoie pentru noi. Mai facem încă pomenire de mărturisirea mântuitoare făcută pe Cruce de tâlharul recunoscător, care a fost răstignit împreună cu El. Cea mai importantă zi din Săptămâna Mare este Sfânta și Marea Sâmbătă, când „prăznuim îngroparea dumnezeiască și trupească a Mântuitorului nostru Iisus Hristos și pogorârea în iad, prin care neamul nostru, fiind chemat din stricăciune, a fost mutat spre viața veșnică”. La capătul acestei zile, prin Liturghia Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia, facem trecerea către bucuria pascală a Duminicii Învierii.
(Pr. Ciprian Florin Apetrei , Ziarul Lumina)