Între sfinți, Sfânta Fecioara Maria ocupă locul cel mai de cinste, fiind mai presus de toate puterile îngerești

Între sfinți, Sfânta Fecioara Maria ocupă locul cel mai de cinste, fiind mai presus de toate puterile îngerești și atingând cea mai înaltă treaptă a desăvârșirii omenești. Cinstirea pe care Biserica o dă Sfintei Fecioare Maria se numește supravenerare sau supracinstire (hiperdoulia), spre deosebire de cinstirea acordată sfinților, care se numește venerare (doulia). Sfânta Biserică o numește “Împărăteasa” și “Doamna”, mărturisind că este “mai cinstita decât heruvimii și mai mărita, fără de asemănare, decât serafimi”, deoarece s-a învrednicit să fie aleasă de Dumnezeu ca Maică a Fiului Său.
Temeiurile preacinstirii Maicii Domnului sunt următoarele: După ce protopărinții noștri, Adam și Eva, au păcătuit, Dumnezeu i-a anunțat că mântuirea va veni prin femeie: “Dușmănie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei: aceasta îți va zdrobi capul, iar tu îi vei înțepa călcâiul” (Fac. 3, 15). Precum păcatul a venit prin Eva, mântuirea avea să răsară din Fecioara Maria – Eva cea nouă.
Dumnezeu Însuși a prețuit-o pentru viața sa neprihănita, alegând-o ca Maică a Fiului Său dintre toate femeile din lume.
Îngerul Gavriil, trimisul Domnului, i s-a închinat și a salutat-o cu cuvintele “Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei. Iar ea, văzându-l, s-a înspăimântat de cugetul lui și cugeta întru sine ce fel de închinăciune poate să fie aceasta” (Lc. 1, 28-29).
Oamenii din mulțimile care urmau și ascultau pe Iisus și vedeau minunile Sale, o fericeau pe cea care L-a purtat în pântece. Iar când vorbea Iisus, o femeie din mulțime, ridicându-și glasul, I-a grăit: “Fericit este pântecele care Te-a purtat și fericit sânul pe care L-ai supt”. Iar El a răspuns : “Da, așa este, dar mai fericiți sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și îl păzesc pe el” (Lc. 11, 27-28).
Însuși numele Sfintei Fecioare – Maria înseamnă Doamnă, Stăpâna, cea Aleasă. Si, într-adevăr, a fost o persoană aleasă sau distinsă. La aceasta se referă psalmistul când o numește “Aleasa Domnului” și “Regina care stă de-a dreapta, îmbrăcată în haină aurită și prea înfrumusețată” (Ps. 45, 10-18).
Nașterea mai presus de fire a Domnului a păstrat neatinse pecețile fecioriei, Maica Domnului rămânând fecioară în timpul și după naștere. Aceasta a vestit-o Domnul prin vedenia proorocului Iezechiel: “Apoi a dus bărbatul acela înapoi la poarta templului, spre răsărit, și aceasta era închisa. Și-mi zise mie: Poarta aceasta va fi închisă, nu se va deschide și nimeni nu va intra prin ea, căci Domnul Dumnezeu al lui Israel a intrat prin ea. De aceea va fi închisă. Ci numai singur Împăratul să vină prin ea, ca să mănânce pâine înaintea Domnului, să intre prin pridvorul porții și să iasă tot pe acolo” (Iez. 44, 1-3). Sfinții Părinți afirmă că acest text mesianic profețește fecioria Maicii Domnului și după naștere. Domnul Hristos se va naște fără a strica pecețile fecioriei, precum razele soarelui străbat sticla, peștii apa, păsările aerul fără a lăsa urme.
Praznicul nașterii Maicii Domnului, mare bucurie pregătită de Dumnezeu
Recunoscându-i Sfintei Fecioare Maria marele rol în iconomia mântuirii, Biserica noastră o preamărește din cele mai vechi timpuri, închinân-du-i imnuri, adresându-i rugăciuni sau numind-o “Împărăteasa Maică”, “Pururea Fericită”, “Prea Nevinovată”, “Biserică sfințită”, “Ușă cerească”, “Rai cuvântător”, “Lauda fecioriei” etc. Nu există nici un serviciu divin în care numele Sfintei Fecioare Maria să nu fie pomenit ori să nu i se adreseze ectenii sau rugăciuni.
Revenind la praznicul nașterii Maicii Domnului, putem spune ca el ne apare ca marea bucurie pregătită de Dumnezeu dinaintea celei supreme, a Nașterii Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Sfânta Fecioara Maria este aurora care vestește zorile, este luceafărul în care stă ascuns viitorul, lumea nouă a lui Hristos care avea să vină.
Troparul Nașterii Sfintei Fecioare Maria este nespus de sugestiv: “Nașterea ta, de Dumnezeu născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea, că din tine a răsărit soarele dreptății, Hristos Dumnezeul nostru, și dezlegând blestemul a dat binecuvântare, și stricând moartea ne-a dăruit nouă viață veșnică”.