Între noi, piticii

Pe vremea când jucam și eu fotbal „organizat”, cu acte în regulă, se purtau extremele „de buzunar”, după modelul celebrului Johnston, scoțianul lui Manchester United de la sfârșitul anilor ’60, așa că o piticanie ca mine, de doar 1,67 m, pe extrema strângă, nu era tocmai neobișnuit. Important era să ai viteza necesară pentru a trece de fundașul dreapta advers, precum și tehnica centrării „cârjite” sau violente fix pe „centrul” tău (jucam 4-4-2) care venea lansat. Acum, la vreo 35 de ani distanță, ăștia micii au ajuns specie rară, ba chiar pe cale de dispariție, drept pentru care apariția în peisaj a unui Elton stârnește de toate, de la hohote și nedumerire până la ură și admirație. Piticul vrăjitor are de toate: tehnică, viteză, imaginație, aș zice că și umor, din moment ce în panarama aia de meci trucat cu Naționalul, în puținele minute jucate a stârnit veselia generală a spectatorilor pe seama posturii absolut ridicole în care i-a așezat, la fiecare atingere a mingii, pe adversari. Cu atât mai ciudată pare, în asemenea condiții, declarația lui Becali care spune că îl va vinde la jumătate de preț, adică pe undeva între 600 și 700 de mii de dolari. Asta, deși Olăroiu spusese că are nevoie de el și că la vară va alcătui echipa conferindu-i lui Elton locul cuvenit, adică acela de coordonator, de „playmaker”. Sigur că e greu să ni-l imaginăm pe Elton făcându-i „de comandă” și pe fundașii marilor cluburi europene. Evident că în 2007 piticii nu prea mai au șanse. Parcă totuși, înainte de a fi un mic circar, Elton trebuie privit ca un fotbalist. În fond, până nu-l vezi față în față cu Maldini sau Stam sau Ferdinand, n-ai de unde ști dacă nu cumva îi ridiculizează și pe ăștia. S-ar putea crede că Becali și Oli știu ceva mai mult decât ceea ce se vede. Știți însă ce cred eu? Fiți atenți: cred că Becali, în prostia lui nelimitată, a „pus botu’” la niscai plângeri ale malacilor nehazoși, precum Rădoi, ori Goian ori Iacob, pentru care piticu’ e prea iute la joc. Și la minte, sunt sigur. Astfel încât Becali nu-și mai asumă riscul ca pe ăștia să-i facă de râs nu doar adversarii, ci și coechipierul Elton. Așa că mai bine scapi de artist și păstrezi salahorii tolomaci. Bun, bun, da’ Oli ce zice? Păi ăsta a zis ceva vreodată!?