Să facem o schemă. Chivu își pierde cumpătul la meciul Roma-Inter, îi reproșează lui Benitez că este băgat la mijloc de adversari și dacă nu face ceva, iese de pe teren. Vizat era camerunezul Eto’o, care pe vremea lui Mourinho făcea banda ca la stepper. La partida următoare, Inter-Werder, Eto’o a băgat-o de trei ori în ațe, iar la final a decretat că “pentru noi, atacanții, e mai bine cu Benitez decât cu Mourinho”! Ce învățăminte desprindem noi, antrenorii, de aici? Păi în primul rând că Eto’o gândește la nivel micro, ceea ce unui june ca Lacina Traore, de exemplu, i se mai poate ierta. Cred că nimeni cu scaun la cap nu se mai așteaptă ca Inter să repete figura de anul trecut sau măcar să biseze în Liga Campionilor. De ceea ce Mourinho a reușit cu înhămarea tuturor la jug, dar și cu incontestabil noroc, Benitez nu se va apropia defel. Poate în competiția internă să aibă mai multe șanse, dar Milanul începe să se rodeze, cu toate că antrenorul Allegri nu este nici pe departe un expert. Apropo de acesta din urmă, după egalul cu Ajax a primit observații în legătura cu tactica de la un elev al său (iată că nu numai Chivu comentează tactica antrenorului!). Cel care și-a permis acest lucru nu e un oarecare, ci Clarence Seedorf, al cărui palmares e binecunoscut. El a declarat că nu îi place jocul Milanului, fiindcă mingile lungi pe vârfuri nu sunt o soluție viabilă pe termen lung. Da, Ibrahimovic a agățat câteva, transformându-le în gol, dar ar fi o greșeală să se bazeze permanent pe asta. Să recunoaștem, coerent discursul!
Revenind la Inter, totuși ce a făcut Benitez pentru ca de data asta Chivu să navigheze liniștit pe partea sa? L-a băgat în echipă pe Coutinho, puștulică stând lipit de banda stângă. În felul acesta Eto’o a fost scutit de sarcinile suplimentare, de care oricum era sătul, și s-a pus pe dat goluri. Este drept, Benitez a fost constrâns la soluția asta de lipsa accidentatului Milito, dar dacă a ieșit așa bine, de ce n-ar recidiva?!
