Între cer și pământ, de Mugur Andronic

Volumul „Între cer și pământ” al scriitorului Mugur Andronic este omogen prin vârstă și viziune creatoare, calitate care se reflectă direct în creație, textele explorând cu talent teme fundamentale.
Poemul care deschide volumul și îi dă și titlul (Între cer și pământ) confirmă poziționarea pe latura internă a vieții: „Îmi rupi petalele de suflet nedestăinuit nopții păcatelor lumești/ Spre a-mi prăda polenul visului meu de desprindere/ Între Cer și Pământ/ Un zbor, din care-aș vrea să țină o veșnicie”. E în versurile din acest prim poem o purificare a existenței înseși, prin retragerea din scenă a celui care contemplă: „Să desfac cu lama cuțitului de lumină/ Scoici de argint, la nesfârșit, spre a găsi/ Doar în una, în cele din urmă,/ Perla Vieții fără regrete și fără de pierzanie…”. Contemplația introduce în orizontul lui o lume tulbure, dar vie și concretă, la ea contribuind, din plin, senzația ritmurilor lente, de slow-motion.
Volumul e structurat în trei mari cicluri, urmând linia clară a evoluției demersului literar. Universul tematic al textelor este diversificat: imaginarul scriitorului lucrează incitat de valențele multiple ale universalității și de activările ascunse ale inconștientului. Poetul segmentează partea întâi sub forma unor aparente minisecvențe de proză, care fac tranziția de la vocea lirică impersonală spre vocea care se nutrește din aceleași sânge existențial: „Înainte de a mă naște știam odată niște lucruri minunate, pe care acum le-am uitat și nu mai pot a le scrie.” (Nedefinire), „Mă dor ochii de atât uitare” (Plânsul ocnașului fără de speranță), „Închipuiți-vă, ființe umane, un copac alb focalizat de lumina blitz-ului atomic, într-o prăbușire continuă, fără sfârșit, pe un pământ devenit tăcut, iradiant, nefotogenic.” (Sfârșit fotografic). Existența însăși e trăită estetic, printr-o senzorialitate dusă la extrem, o voluptate a exhibării deschise în comunicare.
Cea de-a doua parte orientează lectorul spre omul originar, obsesiei materialului îi ia locul experiența individuală, repetabilă, devenită contemplare. Motivul literar care face trimitere către această sferă este entitatea feminină, omniprezentă. Ea este pe rând semnul morții ritualice: „…ai venit/ și cu o mână nesigură/ mi-ai pus în față,/ într-o strachină de lut,/ măruntaiele/ calde încă/ ale Soarelui/ Lăcrimând,/ Când/ mi-a venit vremea,/ le-am atins/ și m-am făcut lumină…”-(? nr. 32), al zborului esenței în materie: „…pentru că din tine/ n-au rămas/ decât oasele desperecheate/ în amintirile solului vulcanic/ al gândului meu” (Pas final), al dorinței, în general: „…te-ai deschis/ în fața mea/ ca o floare./ Dacă aș putea/ să te pun la presat!…” – (Ierbar sentimental), dar și semnul Ființei: „am petrecut/ multe nopți/ ascultând vioara/ ascunsă în trupul tău.” (? nr. 6). Poezia se naște în cazul lui Mugur Andronic din această corelare între subiect și decor. Interesantă în acest context este și grafica adiacentă textelor, simbioza dintre elementul plastic și filonul liric sporind forța imaginii.
Puțini sunt poeții care scriu așa cum trăiesc. Tonul defensiv e dublat, în spatele oricărui decor neînsemnat stă posibilitatea împlinirii lui într-un alt decor, mai larg și mai îndepărtat. În fața noastră se derulează pe rând scene de frust imaculat, desprins fie din intimitatea cuplului, fie din amicițiile eului. Ultima parte a cărții conturează încă din titlu (Fluturi din cuvinte) evoluția de la stadiul exuviei spre forma concretă.
Odată izolat de lumea (ne)rezonabilă, poetului (și cititorului) nu-i rămâne decât să contemple nebunia celorlalți, în termeni de comparație numaidecât relativi. Se produce o purificare a concretului, dar prioritar în ordinea poeziei rămâne contactul cu lumea concretă. De aici și accentul pus în volumul lui Mugur Andronic pe exercițiul transfigurării. Merită de menționat și grafica poetică, realizată cu inspirație de către Constantin Ungureanu-Box.
Ozana Ciobanu
Anul II, Litere USV
Ozana Ciobanu este membră a Clubului Alecart, laureată a unor importante concursuri de proză (Rezonanțe udeștene, Max Blecher, Fănuș Neagu, Marin Preda etc.), realizatoare de recenzii și cronici dramatice.