Între bravo și huo!

Sportul românesc încearcă trudnic să-și mențină barem amintirea prestigiului de odinioară sprijinindu-se doar pe prestația Simonei Halep. Că atâta ne-a mai rămas! În rest, rezultate pirpirii și mediocre, cu rare fulgurații de performanță, mai nimic într-adevăr remarcabil, în pofida unei istorii cât se poate de onorante înscrisă până acum de români în pagina sporturilor lumii. Și cum ne comportăm vizavi de Simona? Românește, adică oribil. Bravooo! de răsună valea când învinge, înjurături ordinare când pierde. Fiindcă, evident, n-avem, în mentalul colectiv, cultura eșecului – se știe, parte constitutivă a culturii generale și, într-un fel, oglinda structurii sufletești a fiecăruia. Zilele astea, presa a propus o consultare publică apropo de mizeria unor postări pe net, cerând părerea cititorilor. De așteptat era o condamnare răspicată, dar, la ora când am citit ultimele rezultate ale sondajului, opiniile erau egal împărțite! Iată și citatul propus analizei, semnat „Moș Gerilă”: „Aia mică cu picioare scurte a pierdut dar a câștigat câtva sute de mii de euro. Poate să vă plătească tuturor ca să o îmbălsămați cu ce este mai bun în voi. Regret, dar îmi este imposibil să o consider pe Simo o mare sportivă sau campioană. Nu are această stofă de campion. Într-un fel este la fel cu Năstase, o stea căzătoare, fără educație, fără carismă, ahtiată după bani, nu după sport.” Respectivul text, poluat de cacofonii, repetiții și virgule plasate aiurea sau deloc, până una-alta, probează nivelul culturii generale a autorului, dar foarte trist nu-i doar ceea ce se expectorează pe net, ci mai ales surpriza că idioțeniile se bucură de susținerea atâtor adepți. Fără îndoială, dacă Simona ar fi câștigat cu Muguruza, nu mai avea… picioare scurte (!), ar continua să probeze stofă de mare campion, redevenea educată, radia carismă și merita din plin iubirea totală a conaționalilor. Dar… nu i-a ieșit un forehand! Și-atât! Iar „steaua căzătoare” deține un record al prezenței în elita tenisului mondial! Cât despre acuza de arghirofilie, evident, absurdă (n-am auzit nici un concurent să renunțe vreodată la o centimă – excepția donațiilor pentru pierderile iscate de tragedia incendiilor australiene nu face decât să confirme regula), mă tem că provine din importul modului de gândire american care traduce cinic orice schimb de valori în bani și-atât. Mă întreb, însă, dacă, moral, noi avem vreun temei pentru a-i reproșa ceva Simonei, aducătoare de atâta bucurie românilor de pretutindeni. Nu și-a nutrit cariera din impozitele noastre, n-a „nășit-o” Federația de tenis, n-a uitat tricolorul, devenind o valoare națională prin trudă proprie, susținere familială și generozitatea unor sponsori. Evident, privați. Regulă generală: în sport, se mai și pierde. Principala favorită în open-ul australian era Ashleigh Barty, aflată pe locul I în clasamentul WTA, și australiancă pe deasupra. A învins-o cine nimeni nu credea, Sofia Kenin. Nimeni n-a avut revelația, în Australia, că Ashleigh are…picioare scurte (deși-i mai scundă decât Simona!), nu-i educată, e ahtiată după bani, incultă și așa mai departe. Muguruza juca a patra finală de mare slam, a fost nr. 1 mondial, avea palmares pozitiv în meciurile cu Simona, n-a învins-o o competitoare oarecare. Adversara de la antipozi a simțit mingea mai bine și-au ajutat-o cum se cuvine puterile, asta-i tot. Avem, desigur, și ce să-i reproșăm româncei: e prea iute la mânie – iar l-a dat afară pe preparatorul fizic Cercel! (soarta celor din staff-ul ei îmi amintește de „copiii de pălmuit” din evul mediu, care încasau scatoalcele în contul odraslei seniorului), are teribilisme (a preferat să meargă la cumpărături în loc să urmărească meciul Muguruzei din sferturi), poate a avut și-o vară prea zglobie, e om, nu mașinărie electronică, n-avem prea multe de reproșat și, cum spuneam, nici nu cred că avem dreptul s-o urechim cât decât. Darămite s-o potopim cu acuze idioate! Evident, n-avem cultura eșecului, care-i purtătoare și de rod: fortifică experiența și atenționează că n-ai voie să repeți aceleași greșeli (aș recomanda pentru cei eventual interesați cartea „Teoria eșecului” de G. Constantin, Ed. „Lumen”, 2018) Și Nadal a trecut prin înfrângeri, unele chiar umilitoare; Federer a pierdut tot în semifinale, nimeni nu i-a măsurat după aceea picioarele, nimeni nu l-a luat la înjurat… La urma urmei, și cuvințelul „eșec” are sumedenie de conotații adiacente. Diferență mare între eșecul total, catastrofic și măruntele înfrângeri „de etapă”, între care aș așeza și meciul Halep-Muguruza. Continui să cred în Simona, o prețuiesc pentru tot ce a izbutit până acum și-s sigur că înainte mult mai este!