Intrarea Lui Iisus în Ierusalim

Sărbătoarea Floriilor ne aduce aminte de intrarea triumfală a lui Iisus în orașul Ierusalim. Este sărbătorită în fiecare an cu o săptămână înainte de Paște și se mai numește Duminica Stâlpărilor.
După învierea minunată a lui Lazăr, căpeteniile iudeilor au luat hotărârea să-l omoare pe Iisus cu primul prilej care li se va ivi. Arhiereii și fariseii „dăduseră poruncă, că dacă va ști cineva unde este, să dea de veste ca să-L prindă”(Ioan 11;57). Această hotărâre nu este surprinzătoare deoarece ei își vedeau puterea și influența subminate (dacă Îl lăsăm așa toți vor crede în El… Ioan 11;48). Cel care ia hotărârea cum să fie rezolvată această problemă este arhiereul Caiafa: „mai de folos ne este să moară un om pentru popor, decât să piară întreg neamul.”(Ioan 11;50). Pentru că era arhiereu, Caiafa prin cuvintele sale a proorocit scopul jertfei lui Iisus –salvarea neamului omenesc.
După ce Iisus se întoarce din cetatea Efraim la prietenul său Lazăr, ia hotărârea să meargă la Ierusalim. Pe drumul spre Ierusalim, lângă muntele Măslinilor, Mântuitorul îi trimite pe doi dintre ucenicii săi să îi aducă din sat un mânz de asin pe care nu a mai stat nimeni. Aceștia l-au găsit, după cum a spus Învățătorul lor: Mergeți în satul dinaintea voastră și, intrând în el, veți găsi un mânz legat pe care nimeni dintre oameni n-a șezut vreodată…(Luca 19;30).
Pentru a-și arăta prețuirea pe care o aveau pentru Iisus, oamenii așterneau în calea lui ramuri, și chiar hainele lor strigând: Osana! !Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului! …Osana, Fiul lui David! Vestea venirii lui Iisus în Ierusalim s-a întins foarte repede, datorită faimei sale si a minunii extraordinare pe care o înfăptuise în urmă cu câteva zile si care îi pusese pe jar pe mai-marii iudeilor: toată cetatea s-a cutremurat (Matei 21;10-11)
Evident această primire i-a întărâtat si mai rău pe sinedristi care, supărați îl apostrofează pe Iisus zicându-I: Învățătorule, ceartă-ți ucenicii. Dar El le răspunde: Dacă vor tăcea aceștia, pietrele vor striga! (Luca 20;39-40) Acest episod se repetă în templu când copii îi adresează aceleași urale, spre disperarea arhiereilor si cărturarilor (Matei 21;15-16).
Următorul lucru inedit pe care îl săvârșește Hristos este alungarea neguțătorilor care pângăreau templul lui Dumnezeu: Casa mea, casă de rugăciune se va chema, iar voi o faceți peșteră de tâlhari! (Matei 21;12-13). Înlăturând această cutumă, arhiereii și cărturarii își văd amenințate acum, după putere și poziție, și veniturile (de loc neglijabile).
După alungarea „tâlharilor” din templu, Iisus a săvârșit o serie de minuni vindecând oameni orbi și șchiopi. În tot acest timp arhiereii și cărturarii unelteau fără succes să-L prindă pe Iisus: Arhiereii și cărturarii și fruntașii poporului căutau să-L piardă. Și nu găseau ce să-I facă, deoarece tot poporul se ținea după El, ascultându-L (Luca 19;47-48).
Din relatarea evenimentelor de mai sus vedem cum acțiunea se desfășoară pe două planuri: Unul în care sunt prezentați oamenii ce se bucură de prezența Mântuitorului în mijlocul lor, de cuvintele și de minunile pe care le înfăptuia. Și un altul ocult format din mai-marii evreilor care urmăreau stoparea „furtunii” iscate de Iisus între iudei prin cel mai brutal mod posibil: omorârea lui Iisus. (www.crestinortodox.ro)