Păstrez cu foarte multă grijă câteva scrieri jurnalistice, apărute imediat după Revoluție. Recunosc, sunt un degustător de pamflete și de aceea consider frapant nivelul până la care au coborât pamfletele acelui timp. Din pagini de gazetă, au pornit atunci cele mai calomnioase zvonuri, cu singurul scop de a-i discredita pe cei vizați.
De pildă, în „Adevărul” din 30 ianuarie 1990, azi răposatul Ion Băieșu scria, cu o nonșalanță de intelectual revoltat: „… Arghezi vindea cireșe când Coposu și alți dezertori politici își beau cafeluța cu cornulețe croissant în cafenelele Parisului”.
Josnicia lui Băieșu nu este egalată nici măcar de pleonasmul jenant „cornulețe croissant”, croissantul fiind numele franțuz al cornulețului.
Ulterior, s-a aflat că, vreme de jumătate de secol, Corneliu Coposu nu părăsise țara, 17 ani petrecându-i în temniță și-n domiciliu obligatoriu, unde nu se servesc, nici măcar la ocazii, „cornulețe croissant”. Dar zvonul a circulat, s-a dezvoltat, a isterizat mulțimile proletare și a adus victoria cui trebuia în alegeri.
***
Nivelul coborât al textelor din acea perioadă a fost întreținut și-n cazul manifestațiilor anticomuniste din Piața Universității.
„Îngerii slinoși din Piața Exhibiționiștilor au coborât o nouă treaptă a decăderii”, nota un jurnalist în același ziar „Adevărul” (23 mai 1990). Nota izbitor de agramat, ca un corigent la limba română, știindu-se că treptele coborâte nu pot fi decât ale decăderii. Nu poți spune, în veci și pururi, că îngerii slinoși au urcat treptele decăderii.
Și poate vă interesează și ce nume poartă semnatarul scrierii cu îngerii slinoși. Sergiu Andon. Orice om cu o brumă de cultură știe cine-i acest ins, chiar dacă nu mai dă cu bățul pe la gazete, ci în Parlament.
Încă o dată se adeverește că agramatismul aduce noroc. E o regulă atemporală și universală.
