Întorși pe dos

Funcționăm rațional, dar în general, după rutină. Creierul nostru recunoaște anumite tipare și răspunde ca atare. Avem așteptări și reacționăm adesea precum google-ul care pare că știe dinainte ce vrem noi să scriem. Cel mai la îndemână exemplu ca principiu este cititul. Odată ce știm să facem asta, ochii văd și creierul înțelege cuvintele, fără a trece efectiv peste fiecare literă, fără a silabisi. Slavă Domnului, reușim să facem mult mai repede conexiuni, reacționând la stimuli și, așa cum spuneam, la tipare. E adevărat că aceeași abilitate ne face uneori să dăm eroare. De aceea e nevoie de atenție. Uneori însă, lucrurile sunt atât de nefirești, încât nici ochii și nici creierul nu percep evidența. Am citit zilele trecute în presă un articol despre părinți, copii și bătăi. Nu m-a uimit deloc subiectul. Bătaia, ca instrument educativ, face parte din cultura noastră și trebuie să recunoașteți că dacă astea ar fi datele problemei (100 de părinți, copii și bătăi), v-ați gândi automat, ca și mine, la pedepsele aplicate frecvent în familiile românești pruncilor lor. Împotriva firii, revoltător, inadmisibil, dar… credibil într-o realitate ca a noastră. Doar suta cu pricina nu se potrivea, căci, din păcate, la noi sunt mii, poate zeci de mii de copii agresați de propriii părinți. Doar asta m-a făcut să citesc de alte trei ori același titlu ca să constat că rutina și capacitatea ei de a ne juca feste a întors complet sensul cuvintelor: de fapt, scria că aproape 100 de părinți au fost bătuți de copiii lor anul trecut. Bătrâni trecuți de 65 de ani, agresați drastic, câtă vreme au ajuns în atenția autorităților. Mai cutremurător e faptul că am ajuns să facem statistici cu astfel de orori; ele nu mai constituie excepții, așa cum ar fi normal. Dar cine mai știe ce e normal într-o lume plină de pacienți? Rămân fidelă rutinei mele în care astfel de comportamente nu există și citesc un alt articol – din alt registru, aceiași pacienți, ce populează întreaga planetă. Câțiva cercetători americani au cheltuit niște bani, destul de mulți, și au făcut un studiu din care reiese că în urma unei călătorii cu avionul, dacă un pasager este bolnav, el va contamina un singur călător dintr-o cursă cu 150. Și că e bine, ca să minimizăm pe cât posibil riscul contaminării, să alegem un loc la fereastră. Prefer să cred că tot eu sunt de vină pentru noua eroare în care mă aflu. Această veste nu m-a liniștit, dacă cumva acesta-i era scopul. Dimpotrivă. Mă alarmează lipsa înțelegerii. Ce anume ar putea determina specialiștii să facă astfel de studii? La ce bun? Cu ce scop? Cred că excesul de zel al învățaților este la fel de păgubos ca lipsa educației.