Ministru Sănătății, Ion Bazac, spune, într-un interviu acordat Agenției MEDIAFAX, că se simte realaxat și neinhibat în ceeea ce face, pentru că nu și-a dorit acest post și anunță pentru luna martie o „scădere puternică” a prețurilor la medicamente. Cele mai grele probleme cu care se confruntă sistemul de sănătate sunt excesul de reformă și foarte puțină restructurare, mai spune ministrul, care își dorește, în mandatul său, introducerea mai multor ghiduri clinice și protocoale terapeutice.
Ministrul Sănătății crede că o parte din plățile informale care se practică în sistemul de sănătate ar putea fi legalizate, iar experiența sa de pacient în spitalele românești l-a făcut să vrea „un pic mai multă calitate în actul medical”.
Ministrul Ion Bazac se declară adeptul unor măsuri pragmatice, graduale pentru problemele sistemului de Sănătate, în detrimentul gestionării „pompieristic” a cazurilor „de tip Slatina”.
Prezentăm textul integral al interviului:
Reporter: În 2002, când erați în minister v-ați gândit vreodată că veți ajunge ministrul Sănătății?
Ion Bazac:Vreți să vă răspund foarte sincer? Nu m-am gândit nici în noiembrie 2008 că voi ajunge ministrul Sănătății. De fapt, nici nu mi-am dorit să fiu ministrul Sănătății. S-a hotărât politic că este nevoie ca la Ministerul Sănătății să fie cineva care să aducă puțină experiență din zona privată și să fie medic. Așa s-a ajuns ca eu să fiu ministrul Sănătății.
Dar, vă spun foarte sincer, nu mi-am dorit poziția asta. Și ăsta este și motivul pentru care sunt destul de neinhibat și relaxat în tot ceea ce fac acum.
Pentru că fac exact ceea ce cred că trebuie făcut pentru sistemul de sănătate, pe de o parte, iar pe de altă parte cred că experiența pe care o am ca specialist în sănătate publică este extrem de folos în acest moment și mai este foarte de folos perioada de patru ani când am condus o companie aflată în primele zece din lume și în care, evident, modul în care se cheltuiesc fondurile este extrem de rațional și extrem de bine pus la punct.
Și cred că îmi este de folos acum această experiență. Repet, nu am crezut nici în noiemebrie că voi fi ministrul Sănătății.
Rep: Ați ezitat vreo clipă atunci când ați fost propus ministrul Sănătății?
I.B.: Am ezitat, da.
Rep: Ați fost propus de președintele partidului?
I.B.: Mi-a propus conducerea Partidului Social Democrat și lucrul acesta a fost validat de tot Comitetul Executiv al PSD. Eu sunt membru în PSD de nouă ani. Sunt membru într-o organizație care a avut rezultate foarte bune electorale în tot acest interval de timp. Din punct de vedere al votului popular, este pe locul doi pe țară organizația de Brăila. Sigur că au fost premiate cu protofolii în guvern organizațiile cele mai meritorii ale PSD. Așa s-a ajuns ca Ministerul Sănătății să aparțină organizației de Brăila și să fiu eu propus ministrul Sănătății.
Rep: Aveți o relație bună cu președintele României?
I.B.: Eu cred că președintele României, la acest moment – 2009, un an de criză – este un factor important care să mențină împreună un guvern de mare coaliție. Cred că dorința președintelui României de a forma această coaliție, pentru a găsi soluții să trecem peste această perioadă dificilă, a fost determinantă. Am o relație ca de la ministru la președintele țării.
Rep: Vă doare când critică Sănătatea?
I.B.: Evident că mă doare când critică sănătatea, dar cred că până acum în tot ceea ce a criticat a avut foarte multă dreptate.
Rep: Care credeți că sunt cele mai grele probleme cu care se confruntă sistemul de sănătate astăzi, în 2009?
I.B.: Exces de reformă și foarte puțină restructurare.
Rep: Ați spus că prețul medicamentelor compensate va scădea de la 1 februarie cu 10 la sută. De fapt, ele au crescut cu 10 și 20 la sută la cele românești. Ce s-a întâmplat de fapt?
I.B,: Mențin acest punct de vedere. Au crescut prețurile la așa numitele OTC. OTC-urile sunt medicamente cu preț nereglementat, pe care producătorii le țineau în depozite sau le distribuiau pe piață, la un curs care trebuia să fie echivalent cu cursul pe care MS l-a aplicat pentru catalogul național de produse.
Eu trebuie să vă spun că prin noua metodologie de calcul prețurile se vor reduce. Am menținut catalogul național de produse la prețurile existente, iar, chiar dacă s-a mărit cursul la patru lei, cursul cu care calculăm bugetul pentru medicamentele care sunt în programele naționale de sănătate sau medicamentele compensate sută la sută, ele s-au mărit.
Costurile cu aceste medicamente, pentru că pacientul nu suportă aceste costuri, sunt suportate din FNUSS. De la sfârșitul lui martie va fi o scădere puternică a prețurilor. Am spus și atunci că mă aștept la o creștere a prețului cu 0,9 la sută la medicamentele românești, dar trebuie să țineți cont că medicamentele românești sunt între 0-100.000 lei vechi. Medicamente pe care nu le găseam înainte în farmacii pentru că producătorii români, și sunt 36 la număr, au fost tratați discriminatoriu. Exista o marjă diferențiată pentru produsele care veneau din import, mai mare cu 7,5 la sută decât pentru produsele românești.
Iar interesul meu, ca ministru în Guvernul României, este să respect regulile europene privind concurența. Deja aveam o atenționare de la CE și un proces în derulare și o anchetă cu Consilul Concurenței, pentru că o bucată de timp aceste adaosuri erau discriminatorii, iar, pe de altă parte, interesul nostru este să stimulăm producția națională.
Eu nu am făcut altceva decât să egalizez marjele, astfel încât și producătorii români să aibă tratament egal pe piață ca producătorii străini. Probabil, acum medicamentele românești au început să se găsească în farmacii. Iar faptul că sunt 0,9 la sută mai scumpe nu se simte la 0 și 100.000 lei.
CANAMED-ul este pe loc până la 1 aprilie. Am prelungit acest CANAMED până la recalcularea prețurilor.
Rep: După cazul Slatina ați declarat că așa ceva în România nu se va mai întâmpla și din nefericire au fost continuu astfel de cazuri. Pe ce v-ați bazat atunci?
I.B.: Da. Și am greșit. M-am bazat că, dând un exemplu de ceea ce nu trebuie să se întâmple într-o unitate de primiri urgențe, această situație nu se va repeta. Se pare că am greșit. Acesta este și motivul pentru care am convocat întâlnirea cu directorii principalelor spitale de urgență județene și clinice, ca să mă consult cu ei, să pot înțelege direct de la ei care este situația pentru care s-au repetat aceste fenomene.
Și cred că am înțeles în ce constră ruptura între UPU și secțiile spitalelor. Cred că deciziile luate, care se vor transpune în două acte normative, vor face ca aceste lucruri să nu se mai întâmple, pe de o parte. Pe de altă parte, posturile pe care le-am deblocat și pe care le vom scoate la concurs în cele șase centre universitare, probabil tot în decurs de șase săptămâni, vor da posibilitatea ca schemele spitalelor să se umple de doctori. Sper din tot sufletul ca spitalele să se umple de doctori, sper să vină la concurs.
Coroborate, toate măsurile vor face să nu se mai întâmple ceea ce s-a întâmplat la Slatina. Dar eu cred că într-un un sistem bine reglementat prin reguli și proceduri situații de genul ăsta sunt evitate. Iar dacă se întâmplă, va fi din ce în ce mai rar și vom putea cuantifica foarte clar, având norme și proceduri, dacă este vină administrativă sau vină medicală și cine și de ce se face răspunzător.
Eu vin dintr-un sistem în care fiecare mișcare era foarte, foarte bine reglementată. Am fost învățat că, în felul ăsta, se ușurează foarte mult activitatea. Încerc să transfer o parte din experința mea și în sistemul de sănătate. Nu este nimic ieșit din comun. În toate țările europene există ghiduri și protocoale. Trebuie să le facem și noi, suntem obligați să le facem.
De fapt, libera circulație a persoanelor determină o bună parte a cetățenilor străini rezidenți în România să beneficieze de asistență medicală în spitalele românești. Și evident, când se face decontarea în străintătate, cei care plătesc vor să știe pentru ce plătesc. Acum știți foarte bine că nu putem să cuantificăm foarte clar un act medical. Ori eu îmi doresc, cât sunt ministru al Sănătății, să reușesc să introduc ghiduri clinice și protocoale terapeutice.
Rep: Ați fost vreodată cu cineva apropiat sau chiar dumneavoastră internat într-un spital din România?
I.B.: Sigur, am fost de mai multe ori internat într-un spital din România. O dată la Spitalul Universitar, de două la Spitalul de Urgență.
Rep: Și?
I.B.:Și, cred că mi-aș dori un pic mai multă calitate în actul medical. Cred în profesionalismul medicilor. Doctorii din România muncesc foarte mult. Probabil că, totuși, calitatea actului medical încă lasă de dorit, dar cred că asta se poate reglementa.
Rep.: Ce vi se pare totuși irealizabil în sistem, în acest moment?
I.B.:Probabil că este foarte greu de realizat într-un timp extrem de scurt, atingerea unui statut decent al medicului, așa cum era el în perioada interbelică.Și asta ține atât de poziționarea lui ca și intelectual, dar și de nivelul veniturilor lui.
În SUA , medicii sunt printre categoriile cel mai bine plătite. Sunt mult țări europene unde medicii sunt în primele patru categorii de salariați bine plătiți.
În România, cred că, pentru moment, pe interval scurt de timp sau mediu de timp, este greu realizabil. Suntem într-o perioadă financiară dificilă și oricât de mult ne-am dori să stimulăm actul medical, indiferent dacă am introduce asigurări complementare, asigurări private și probabil le vom introduce, nivelul de venit al unui medic, așa cum este în Franța sau cum este în Germania, va fi greu de atins pe termen mediu în România.
Rep.: Și în legătură cu un proiect de lege, prin care pacientul are dori să dea o recompensă, o sumă de bani, ați fi dispus să legalizați așa ceva?
I.B.: Nu . Nu cred că este echitabil Nu aș vrea să încurajăm o practică care este descurajată în UE. Eu am o filosofie foarte simplă și cred că este mai sănătos așa. În tot ceea ce am făcut, de când sunt aici, de 40 de zile, am încercat să văd cum funcționează în țări europene anumite sisteme sau cum sunt anumite legi și să o aleg pe cea care funcționează cel mai bine. Să o transpun în legislația românescă.
Așa am făcut și cu prețul medicamentelor. Nu este o invenție a mea sau a colaboratorilor mei.
Mi-aș dori ca, începând cu1 iulie, să găsim o variantă ca să introducem în paralel un sistem de asigurări complementare și, odată cu introducerea unui pachet general de servicii și nu minim, să introducem pentru o parte din servicii și co-plată. În felul asta am putea să legalizăm o parte din plățile informale, care se practică în sistemul de sănătate.
Este o mentalitate care nu este ușor de înlăturat. Dar cu o campanie bună de informare, probabil plățile informale se vor reduce gradual. Dar cum într-un sistem privat nu există un astfel de sistem de plăți informale, dacă introducem co-plată, iar pacientul este mulțumit de servicii medicale, probabil nu va mai apela la acest tip de servicii.
În Italia a durat zece ani, chiar dacă s-au introdus co-plăți și impozitarea regională, până au dispărut plățile informale.
Rep.: Există un model ideal al ministrului Sănătății? Cum ar trebui să fie ministru pentru România. Să fie medic sau nu ?
I.B.: Cred că în primul rând ar trebui să fie responsabil. Chiar dacă nu este medic, trebuie să fie echidistant și apoi, la momentul 2009 în UE, ministrul Sănătății ar trebui să militeze pentru restructurare și reformă, descentralizare și un buget cât mai decent.
Rep.: Despre bugetul aprobat…
I.B.: Bugetul sănătății are 4,02 la sută, cu 0,2 la sută mai mare decât în 2008. În termeni reali, în 2008 a avut 4.163.000 lei, iar în 2009 are 4.211.000 lei, în cifre cu 0,2 mai mare.
Rep.: Unde merg cei mai mulți bani din acest buget?
I.B.: Din păcate, destul de mulți la cheltuieli de personal. Și asta mă determină, cât de repede, să încep un proces de restructurare.
Rep.: Abia vobeam de deblocarea a 3000 de posturi de medici…
I.B.: Deblocarea înseamnă 1500 de posturi pentru rezidenții din ultimul an, care deja sunt plătiți din bugetul Sănătății și 1500 de specialiști plătiți din bugetul spitatalor.
Dacă angajarea medicilor determină creșterea calității actului medical, merită ca spitalele să dea mai mulți bani.
Restructurarea înseamnă descentralizare. Vom începe să facem evaluarea spitalelor. O altă echipă lucrează la un nou proiect al legii sănătății, asta înseamnă că, până la sfârșitul anului 2009, o bună parte din spitale, probabil cu excepția celor care vor fi declarate de importanță regională și a câtorva spitale de urgență și a câtorva institute unde se desfășoară activitate medicală de înaltă performanță, vor trece la autoritățile locale pe tipuri de autorități.
În ultimă instanță, până la sfârșitul anului vor trece la consiliile locale și direcțiile județene. Adică, spitale orășenești la oraș, municipal la municipii.
Rep.: Credeți că ar trebui închise spitale?Multe?
I.B.: Da. Destul de multe. Cred că spitalele neeficiente, fără personal sau unde autoritățile nu asumă anumite cheltuieli.
Cred că FNUASS trebuie să finanțeze servicii, MS echipamente, consiliile utilități. Avem unul dintre cele mai centralizate și birocratice sisteme. Nu știu o țară europeană unde spitalele să fie la MS, iar managerul, dacă are nevoie de o zi de concediu, să o ceară ministrului.
Rep.: Cât credeți că veți rămâne ministru al Sănătății ?
I.B.: Mi-e greu să spun. Nu cred că este important cât ești ministru, ci ce rămâne după ce nu mai ești ministru. Nu sunt legat foarte tare de acest scaun. Cred că am posibilitatea să încep un anumite tip de reforme, pe care alții nu au avut curajul să le facă. Nu am niciun fel de stres, dacă se va decide să nu mai fiu ministrul Sănătății. Am unde să lucrez. Revin de unde am plecat.
Rep.: Când veti aduce în România Ferrari California?
I.B.: Este deja în garajul de la Forza Rossa de trei săptămâni și lansarea probabil cam peste trei săptămâni.
Rep.: Ce vă doriți pentru sistem azi?
I.B.: Îmi doresc foarte mult să pot aduce concurența în sistem.
Am trei deziderate importante. La două țin foarte foarte mult – transparență, de la semnarea actelor publice, la cheltuirea banilor. În câteva săptămâni, am să apăs puternic pe pedală, și vom avea un portal „Ro Health”, în care vom publica toate costurile și cheltuielile din România, să vadă orice om de ce un medicament sau o operație costă mai mult într-un spital. După ce vom face acest lucru, cunocut sub denumirea „tehnică de comparare” și care există cu rezultate bune în Anglia, Germania și alte țări, am să introduc concurență în ceea ce privește modalitatea de atragere a banilor.
Sănătatea este ultimul bastion al regimului comunist. Dacă presa a fost prima zonă în care concurența a fost reală și s-a văzut, Sănătatea este ultimul bastion unde nu funcționează concurența. Dacă nu este concurență, nu este progres.
După ce începem procesul de acreditare al spitalelor, cu pași mici, introducem pachetul de servicii și co-plata, apoi introducem asigurări complementare, poate sistemul se mai dinamizează.
Am încercat să am un calendar de măsuri și încerc să îl și respect.
Între a gestiona pompieristic probleme de tip Slatina care nu sunt exclusiv probleme ale Ministerului Sănătății, dar pentru care ministrul are responsabilitate, și a pune în practică măsuri de genul ăsta, aș prefera să rămân la a doua variantă.
