Internet

Internetul, care a revoluționat comunicarea inter-umană are, ca orice fenomen și părți bune, și părți rele. Cele bune să se-adune, cele rele… nu se prea spală rămân în arhiva electronică. Modificarea relației gazetă – cititor, care conferă lectorului posibilitatea imediată de a i se cunoaște opinia și reacția, oferă presei noutatea relației inter – active. Alături de opinii echilibrate obiective și pertinente, pe desktop se rânduiesc adesea înjurături neaoșe asortate deplin culorii politice a transmițătorului. Unele publicații („Gândul” – C.T.Popescu) au hotărât să selcționeze mesajele eliminându-le pe cele prea de tot vulgare și vădit pătimașe. Altele („Jurnalul Național” – I. Cristoiu), consideră că nu-i cazul și că, democratic, libertatea absolută a opiniei se cuvine respectată până la capăt, indiferent de contondența oarbă a mesajului. Din câte observ, „Monitorul de Suceava” practică aceeași conduită (a ne-cenzurării e-mail-urilor) și cred că bine face. Doar astfel se poate lua pulsul adevărat al opiniei publice, care, alcătuită fiind din voci cu firesc timbru personal, nu cântă în cor. Nu-i mai puțin îndreptățită constatarea că-și fac loc, în noianul de mesaje, și înjurătura porcoasă, și riposta flagrant ilogică, și combaterea colorat politică în chestiuni care, de fapt, nu posedă nici un gram de asemenea încărcătură. Nimic de făcut – și nici nu trebuie intervenit: așa gândim, ăștia suntem. Probabil, oglinda Internetului oferă imaginea netrucată a societății românești contemporane. Cu o precizare: badea Gheorghe n-are Internet (dar s-ar putea să aibă mai multă înțelepciune și mai multă credință) și nu poate trimite e-mail-uri; la fel și simplul cetățean care n-are cum să-și permită luxul unui calculator, câtă vreme îl apasă restanțele la întreținere și nevoile traiului zilnic, cronic nesatisfăcute. Proprietarul de PC și abonament la Internet s-ar zice că face parte măcar din așa-numita clasă de mijloc – față de care, desigur, s-ar putea emite alte pretenții vizavi de nivelul intelectual de instruire și civilitate… n-aș fi intervenit în această dispută privind selectarea sau neselectarea mesajelor (a avut și sus-semnatul parte de suficiente ghionturi electronice – le consider tolerabile și, în felul lor, util – elocvente) dacă nu s-ar fi recepționat o adevărată ploaie de e-mail-uri după apariția, în „Monitorul de Suceava”, a tabletei noastre „Ca nuca-n perete”. Cum textul a fost reprodus după aceea (cu un alt titlu, datorat redacției) și de ziarul „Gândul” (7 ianuarie), de „Ziua” la semnalele primite de gazeta suceveană s-au adăugat cele recepționate la București, plus misivele trimise direct, pe adresa de la Iași. Marea lor majoritate sunt, ca să le spun așa, pozitive, unele chiar extrem de măgulitoare pentru modestul nostru pix. Desigur, din bună cuviință, nu le facem publice (le puteți accesa la „arhiva” electronică a redacției). Prezintă, însă, mai mare interes cele câteva înjurături. Expeditorul „Histios” mă cercetează… la dosar. „To’ ar’ șu Iacoban, dacă ești atât de și atât de , de ce n-ai scris așa și pe timpul lui Ceașcă?” Am îndoieli că Histios a citit ce am scris atunci, inclusiv piesele de teatru și cărțile amputate și aș ruga, totuși, să-mi sugereze în care gazetă din vremea lui „Ceașcă” se putea publica un articol având ca țintă (ironică) președintele țării. Dacă mi-o indică, îmi fac mea culpa. Și mai interesant este mesajul semnat „Speaker”: „Domnule MRI, am câteva întrebări pentru Dvs. 1 – de unde atâta erudiție la Dvs., domnule? 2 – Unde v-ați școlit, în ce perioadă și pe banii cui? (…) Când veți mai transmite următorul meci? Rușine!” Îl las să răspundă pe alt internaut, „Satirycon”: Mă adresez forumistului care, la nervi, n-a știut să reacționeze altfel decât printr-un denunț (…) După ce logică sănătoasă și de când două adevăruri distincte, referitoare la stări de fapt fără raport reciproc, s-ar anula unul de celălalt? Alt autor (semnează doar „ex.”): „Auzi la securistul de tip nou: unde s-a școlit și pe banii cui Iacoban! Cum se aruncă insinuări, în cea mai bună tradiție de la Șt. Gheorghiu!” (Repet: mesajele, în întregime, pot fi citite acesând arhiva electronică a ziarelor „Monitorul de Suceava” și „Gândul”). Ce ar mai fi de spus? Poate, cel mult, să precizez că m-am școlit pe banii statului. Pe atunci, învățământul de toate gradele era gratuit.