Interimar între interimate

Ceea ce era de presupus că se va întâmpla chiar s-a întâmplat: domnul Flavius Stoican a plecat de la Dinamo. Mai exact, și-a dat demisia. Cum, când? Exact a doua zi după ce presupusul acționar principal al lui Dinamo anunțase că nici nu se pune problema demiterii acestuia. Nu, nu este o golănie. Nici măcar un paradox. Pur și simple, o chestiune de demnitate, și la ăla, și la ăilalți. În traducere liberă: patronatul insolvent al lui Dinamo considera că echipa este „în grafic”, adică fără victorie de 7 etape, ceea ce la așa lot și la așa antrenor e chiar binișor. În fond, chiar dacă are, în principiu, echipamentul tot alb, Dinamo nu este Real de Madrid. Și mai e o deosebire: Dinamo, cu datorii de câteva sute de miliarde încă de acum mulți ani (prin 2008 datora statului vreo 300 de miliarde; imaginați-vă cam cât o avea acum) este în insolvență, iar Real nu, deși datoriile clubului (dar de altă natură, nu din evaziune și fraudă, ca la Dinamo!) sunt de câteva zeci de ori mai mari. Revin la ideea de bază: Stoican a demisionat, deci nu a fost destituit. Adică a plecat de bunăvoie, deși anunțase și el că nu pleacă. Nu și nu! Rămâne, alături de „băieți”, „și la bine și la rău”. Binele, după cum bine știm încă de pe când Borcea era un om liber, înseamnă că Dinamo se pregătește pentru Champions’ League perpetuu. Adică mereu. Și totdeauna pentru ediția următoare. Ei, aici trebuie că s-a produs ruptura: cred că Stoican a aflat și el într-un târziu că Dinamo, chiar dacă ar câștiga titlul (în fond, și celelalte 17 ar putea rata victoria câte 7 etape la rând!) tot nu are voie să joace în Europa. În nici una din competiții, că așa stă treaba cu insolvenții. Ceea ce a transformat contractul lui pe viață de câine până la moarte într-un interimat de circa un an și-un pic. Noul interimar cică ar fi Mateuț, până la interimatul lui Chirilă care îl precede pe cel al lui N&D. Hai Dinamo!