Interesul general

Caut pe internet, pentru a ilustra un articol, fotografii ale profesorului ieșean stabilit în SUA Constantin Corduneanu. Am succes: sunt postate câteva sute! Numai că, surpriză, personajele care populează majoritatea imaginilor poartă pe spate inscripția „Poliția”: scene de la arestări, mașini cu „piu-piu”, cătușe, judecători încruntați. Trec pe web și aflu mai întâi că unul dintre frații Corduneanu s-a predat autorităților. Apoi, că 17 dintre cei 21 de membri ai clanului au ajuns după gratii. Din 80.600 de rezultate, doar câteva sunt consacrate matematicianului; în rest, isprăvi ale interlopilor. Mai apare și ciudatul (ca să nu-i spun altfel) ce postează un clip în care susține că profesorul Corduneanu n-are nici o valoare, după care încep să se perinde informații despre Constantin Corduneanu, posesor al unei colecții de 10.000 de exemplare de fluturi din județul Botoșani, pentru a se reveni repede la „cestiune”: „Constantin Corduneanu va ajunge în arestul poliției ieșene”, „Constantin Corduneanu, eliberat de judecătorii clujeni”.
99,99% din ce oferă internetul se referă la alți Corduneni decât, spunem noi, s-ar cuveni. Dar, cu siguranță, nu încape nici un reproș, câtă vreme selectarea și stocarea datelor în servere o face mașina și nu omul. Aparatele, oricât de sofisticate, n-au de unde să știe și, mai ales, cum să aprecieze amănunte biografice și CV-uri profesionale. Le trec pe răboj dacă ajung în atenția presei – fie și a presei de scandal. Pentru mașinăria electronică n-are nici o relevanță faptul că elevul pornit din școlița unui sătuc de pe Jijia, Potângeni, Constantin Corduneanu, lua premiul I în 1947 la concursul organizat de „Gazeta matematică”, spre a ajunge rector universitar, membru corespondent al Academiei, primul matematician român ale cărui cărți au fost publicate în străinătate și profesor emerit la Universitatea din Texas. În cel mai democratic și nediscriminatoriu mod cu putință, internetul acordă, s-ar zice, egală atenție și interlopului, și academicianului. Dar n-avem cum pretinde aparaturii judecăți de valoare, ori ierarhizări în funcție de eclatanța unei cariere științifice.
Numai că și societatea, în ansamblul ei, are tendința să procedeze aidoma, cu precădere în cazul matematicienilor, al căror domeniu de activitate e-atât de special și greu abordabil muritorilor de rând (o scrie cu deplină sinceritate elevul cu media 1 la matematică în liceul sucevean…), încât rămân și neatinși, și cvasi-anonimi în lumea lumilor lor, populată de formule și ecuații de ei inventate, spre a fi tot de ei rezolvate. Știe nația ce-s alea „ecuații integro-diferențiale”, cărora le-a venit de hac Corduneanu? Dar „topologia algebrică” în care excelează academicianul Radu Miron? Dar despre „teoria operatorilor neliniari și m-creativi”, ori „ecuațiile stochastice pentru mediile poroase”, în care s-a specializat alt academician ieșean, Viorel Barbu?
N-am auzit vreodată, la tv, vorbindu-se despre performanțele acestor cercetători de mare excepție, care au școlit mii și mii de studenți, au îndrumat doctorate din SUA și până-n Singapore, au publicat sumedenie de tratate în străinătate și au colindat, în calitate de „visiting professor”, tot mapamondul. Radu Miron a izbutit să dezlege probleme de sute de ani nerezolvate – ceea ce, pe scara interesului general nu contează nici pe departe cât știrea că mandatul Cordunenilor a fost prelungit cu 29 de zile, ori cât talk-show-ul pe tema „Cum a acționat caracatița Corduneanu”. Dacă vreunul din reputații matematicieni ar sparge geamul rectoratului cu capul, s-ar zbârli toată presa română și l-ar lua în colimator toate televiziunile; dacă a spart cutare ecuație de secole zăvorâtă, pe cine să intereseze?