Conducerea PSD a anunțat recent, prin vocea lui Mircea Geoană, că depunerea Moțiunii de cenzură se amână.
Astfel, se întrezărește deja posibilitatea ca momentul de cumpănă pentru guvernul Tăriceanu să nu mai aibă loc.
Odată cu asta discuțiile pro și contra Moțiunii intră în repaus.
Avem astfel răgazul de a radiografia campania dusă în chestiunea Moțiunii de către PLD și PD. Cele două formațiuni și-au exprimat, în dese rânduri, scepticismul că documentul va fi dus până la capăt de către PSD.
Țelul urmărit se dezvăluie de îndată: să-i împingă pe cei din PSD să depună Moțiunea de cenzură. Firește, la o adică, nici PD și nici PLD n-au interesul unor alegeri anticipate acum. Oricât de umflat ar fi PD în sondajele cu cântec, liderii acestui partid știu că acum nu ar avea cum obține majoritatea parlamentară absolută sau suficientă pentru a face singuri guvernul.
Pentru aceasta au neapărată nevoie ca guvernul Tăriceanu să rămână până la alegerile la termen. Slăbiciunile tipice unui guvern minoritar, dar și ambiguitatea în care se va complace PSD ar aduce Partidului Democrat avantajele electorale ale singurului partid de opoziție. Avantaje ce s-ar putea regăsi într-un scor zdrobitor obținut la alegerile locale și generale de anul viitor.
Avându-și prefața, desigur, succesul de la euroalegeri.
Liderii PLD sunt și într-o situație mai dramatică. Alegerile parlamentare acum nu le-ar aduce scorul nici pentru a trece pragul electoral.
Altfel ar sta lucrurile în cazul alegerilor la termen. Dacă guvernul Tăriceanu rămâne până în iarna lui 2008, PLD și-ar putea asuma ipostaza de singură formațiune în stare să atragă electoratul de Dreapta. Cele două formațiuni suferă însă de o slăbiciune de esență. Sunt obligate să-și însușească ambițiile lui Traian Băsescu. Or, în cazul de față, Traian Băsescu e adeptul nu atât al anticipatelor, cât mai ales al căderii guvernului Tăriceanu.
Din două motive:
a) Așa cum se deslușește și din diversiunile puse la cale împotriva lui Ion Iliescu și a lui Marko Bela, Traian Băsescu e însuflețit doar de vanitatea de băiat de cartier. Ține să arate tuturor că el nu iartă pe cei care i-au scuipat între craci.
b) Traian Băsescu nu poate trăi dacă nu e mereu în centrul atenției. De aici toate giumbușlucurile de starletă TV.
Căderea guvernului Tăriceanu i-ar satisface cele două slăbiciuni: i-ar da satisfacția că națiunea, redusă la cartier, va pica în extaz, pentru că l-a dat jos, în fine, pe cel care l-a sfidat și, în același timp l-ar propulsa în prim planul atenției publice.
Acestea ar ambițiile lui Traian Băsescu.
E însă și interesul președintelui ca Moțiunea să treacă?
La o cercetare mai atentă, vom descoperi că răspunsul e nega tiv. Experiența de până acum arată că adevărata putere, puterea deplină, am spune, n-o va deține Traian Băsescu decât în clipa când va avea și o majoritate parlamentară slugarnică.
Un Parlament dominat de PD și PLD i-ar aduce mijloacele de a face tot ce vrea în România.
Că nu și acesta e interesul României, e o altă poveste.
