Cu urechea lipită

Interceptări telefonice și microfoane în arestul poliției, în dosarul incendiilor în stil mafiot



La dosarul penal în care sunt învinuiți Mândrilă și Popovici sunt în jur de 40 de file cu transcrieri ale unor convorbiri telefonice purtate între cei doi
La dosarul penal în care sunt învinuiți Mândrilă și Popovici sunt în jur de 40 de file cu transcrieri ale unor convorbiri telefonice purtate între cei doi

În dosarul incendiilor în stil mafiot care au distrus vila omului de afaceri sucevean Gheorghe Berbece și pensiunea acestuia, „La Dolce Vita”, principala probă a acuzării împotriva celui care, susțin anchetatorii, ar fi pus la cale tot acest plan diabolic, Ioan Popovici (41 de ani), zis „Coață”, patronul hotelului restaurant „Casa de Piatră”, sunt interceptările mai multor conversații telefonice între el și Petrică Mândrilă (26 de ani), alias „Polonic”, din orașul Broșteni, celălalt învinuit. Deși acesta din urmă neagă acum declarațiile date inițial, cum că a fost pus și plătit de Popovici să facă scrum averea lui Berbece, declarând la ultimul termen al procesului că a făcut acest lucru pentru a se răzbuna pe patronul de la „Casa de Piatră” și pentru că a fost pus de polițiști, anchetatorii spun că interceptările ale căror transcrieri sunt la dosarul cauzei sunt cât se poate de relevante asupra implicării lui „Coață” în toată această poveste.
În perioada 29 august -4 septembrie 2008, se arată în rechizitoriul întocmit de procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, între Mândrilă, care era încarcerat în arestul poliției pentru mai multe furturi, și Popovici, în libertate la acea vreme, s-au purtat șase convorbiri telefonice.
Din conținutul acestor convorbiri telefonice, rezultă că „Polonic” i-a relatat lui „Coață” că este anchetat referitor la comiterea incendiilor și la posibila implicare a acestuia din urmă. „În repetate rânduri, inculpatul Popovici Ioan i-a spus lui Mândrilă Petrică să aibă grijă ce vorbește și să spună anchetatorilor că nu îl cunoaște”, se arată în rechizitoriu.
Trebuie precizat că Mândrilă povestise cu lux de amănunte cum a fost plătit de Popovici și cum a provocat cele două incendii cu ajutorul acestuia. Totodată, „Polonic” știa și că discuțiile dintre el și „Coață” erau interceptate de anchetatori.
29 august 2008. Ora 17:25. Ioan Popovici este apelat pe telefonul mobil de Mândrilă, care sună de pe telefonul public de la arestul Inspectoratului de Poliție Județean Suceava.
(…) P: Auzi, da nu te aude nimeni acum?
M: Nu e nimeni aici, aici e telefon public, nu ai treaba cu asta.
P: Auzi, hai, bun atunci, vezi ce vorbești și vezi de treaba ta!
(…)
P: Vezi poate te bagă în cameră cu vreo unul și te prăduiești cu acela, te scoate pe limbă.
M: Nu, sunt singur în cameră.
P: Vezi ce vorbești!
M: Am refuzat tot, sunt singur în cameră acum.
P: Ai grijă ce vorbești!
M: M-o băgat în cameră cu acela, am refuzat, sunt singur în camă acum.
P: Da și dacă vine Velica (?), dă-i la m..e, „du-te-n p…a mă-tii, vrei să bag omu, la pușcărie degeaba?!”
(…)
Pachete la arest La dosarul penal în care sunt învinuiți Mândrilă și Popovici sunt în jur de 40 de file cu transcrieri ale unor convorbiri telefonice purtate între cei doi.
În multe dintre discuțiile dintre ei, Mândrilă îi solicită patronului de la „Casa de Piatră” să-i aducă în arestul IPJ Suceava bani și bunuri.
Potrivit documentelor depuse la dosar de către anchetatori, Ioan Popovici i-ar fi trimis prin terțe persoane lui „Polonic” suma de 3000 de euro și 4200 de lei.
1 septembrie 2008. Ora 11:38. Mândrilă îl sună din nou pe Popovici.
(…)
M: Îmi iei 6 cartoane de Kent. Nu, de Malboro, de Malboro.
P: Da.
M: Îmi iei ceva de mâncare și-mi trimiți ca să am acolo la penitenciar 30 de milioane, îmi trimiți acum la arest aici.
P: Cât? 30 de milioane?
M: 30 de milioane.
P: Atât, nu?
M: Da vii acum, azi, și-mi aduci la arest.
P: Și mâncare…
D: Da mă, da-mi iei mai multă mâncare, iei salamuri mai multe.
P: Da mă, îți iau, hai!
(…)
P: Hai mă bine. Vezi nu mai vorbi pe acolo cu nimeni.
M: Mă, stai fără frică!
P: Nu mă cunoști, nu nimic.
(…)
2 septembrie 2008. Ora 11:49. „Polonic” îl sună din nou pe „Coață” de pe telefonul public de la Arest.
(…)
M: Ia-mi… schimbă-mi, schimbă-mi 1000 de euro și trimite-mi aici la arest.
P: Ce să fac?
M: Schimbă 1000 de euro!
P: Da ți-am spus, n-am de unde, ți-am pus ieri 30 de milioane!
M: Bă, cum spun eu, așa fă, cum spun eu, că eu am făcut bine cum am făcut… ca să plătesc avocatul, ca să mai vină ăștia… că mă duce la Jilava. Stau acolo trei luni. Să-mi pui… schimbă bani românești într-o mie de euro!
P: Da.
(…)
„M-ai dat în primire la poliție, spui că am dat foc, că te-am pus eu să dai foc pe tine” Așa cum scriam și în ediția de ieri a „Monitorului de Suceava”, Ioan Popovici, în prezent încarcerat în penitenciarul Botoșani, susține că nu el l-a pus pe Mândrilă să pună cele două incendii și că declarațiile „mincinoase” ale acestuia, date inițial, și „probele fabricate” de anchetatori l-au aruncat după gratii.
Patronul de la „Casă de Piatră” susține că a fost atras în cursă de telefoanele din arest ale lui Mândrilă, căruia avea să-i înapoieze 6000 de euro.
Printr-o declarație trimisă zilele trecute redacției noastre, „Coață” explică că i-a trimis prin terțe persoane bani și bunuri lui „Polonic” pentru că acesta i-a cerut acest lucru în contul acelor 6000 de euro.
Și Mândrilă, care și-a schimbat între timp declarațiile și a ajuns să împartă aceeași celulă cu Popovici, în penitenciarul Botoșani, susține aceeași variantă, a datoriei de 6000 de euro și a faptului că patronul de la „Casa de Piatră” era speriat de amenințările că va fi implicat în povestea incendiilor.
2 septembrie 2008. Ora 14:31.
(…)
P: M-ai dat în primire la poliție, spui că am dat foc, că te-am pus eu să dai foc pe tine.
M: Cine? Dar pe cine am dat, dacă dădeam, spuneam, erai luat!
P: Unde să fiu luat eu? Dar așa mă ia pe mine?
M: Cine ți-o zis treaba asta?
P: Tot orașul vorbește: bă, dracul acela l-o prins, pe acela care o dat foc, că nu știu ce p..a mea.
M: Auzi mă, nu-i adevărat mă, stai fără grijă mă!
P: Tu nu ai ce vorbi! Când vine Berbecea la tine și ăștia scuipă-l: „P-tiu, du-te-n p…a mă-tii! Mă pui să bag omul la pușcărie?”
M: Dacă spuneam… ascultă ce spun eu. Câți bani mi-o oferit ei mie, nu te puteam spune?
P: Ce bani să-ți ofere ei ție? Nu-ți oferă mai mult ca mine, da eu îți dau frate!
(…)
P: Păi îți dai seama, dacă tu recunoști de treaba asta, deci îți dă mai mulți ani!
M: Da mă.
P: Da așa, pentru o furăciune care ai făcut-o, la anul ești acasă.
(…)
P: Zii!
M: Te duci și pui pe cineva să trimită 2000 de euro.
P: Acum nu am, că nu-s la Suceava.
(…)
M: Când ies afară mă ajuți?
P: Da, mă băiatule.
M: Da?
P: Da.
M: Bun.
P: Hai, când ajungi la Botoșani mă suni că te ajut și la Botoșani mă fraiere.
(…)
„Ultima dorință” În rechizitoriul întocmit de procurori se arată faptul că, inițial, Ioan Popovici a declarat la audieri că știe o persoană pe numele „Polonic” , dar că nu cunoaște numele acestuia, fapt infirmat de declarațiile a doi dintre martorii care au dus pachete la arest din partea lui „Coață”, persoane care au susținut că patronul de la „Casa de Piatră” le-a indicat exact numele persoanei arestate, Petrică Mândrilă.
Fiind audiat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava, Ioan Popovici a declarat în primă fază că nu i-a trimis niciodată bunuri în arest lui „Polonic”. A revenit apoi asupra declarației, precizând că i-a trimis bunuri o singură dată, dar niciodată bani.
3 septembrie 2008. Ora 10:19.
P: Alo da…
M: Alo, ce faci?
P: Ce să fac, dormeam.
M. Dormeai? Unde dracu, că e gălăgie acolo la tine oi mincinosule! Ce ești mincinos?
P: Dormeam oi, să mor eu, era televizorul.
M: Mă, mai am o dorință la tine.
P: Zii, da tu nu fi țigan!
M: Da nu țigan oi, tu ești fratele meu. Cum, eu te ajut pe tine și tu îmi spui mie că sunt țigan?
P: Hai, zii…
M: Du-te, îmi iei două perechi de adidași, unul Nike și unul Adidas și încă două compleuri de alea, da mai largi puțin.
(…)
M: Mă duce la Jilava că-mi pune furtun de acela la mână.
P: De ce?
M: Păi nu mi-am tăiat mâna pentru tine ca să nu te dau în primire? Ce am făcut, am supt p..a? Mi-am tăiat toată mâna oi Coasă oi!
P: A, și de ce-ți pune furtun?
M: Îmi pune furtun ca să nu mai am tendoanele alea.
P: Aha.
M: Te duci… ascultă-mă puțin!
P: Î?
M: Te duci și-mi iei o pereche de Nike-uri cu talpă de spumă, o pereche de adidași cu talpă de spumă, cu pânză de la Melodi. Vezi, nu mercato din acesta, îmi mai iei un trening Nike, unul Adidas și-mi iei mâncare… salamuri mai multe. Trece tricouri și un prosop de baie, că mâine mă duce. Vezi, poate nu-mi aduce?!
P: Da mă, da!
M: Auzi și te duci și-mi mai pui 18 milioane în cont.
P: N-am, nu mai am bani.
M: Hai, nu mai fi hoț, asta e ultima dorință, ascultă-mă!
(…)
P: Da unde ești acum?
M: În arest, unde dracu să fiu?
P: Auzi, stai oleacă. Vorbește mai încet, nu te aude acolo nimeni?
M: Nu-i mă, nu-i nimeni, ești culmea mă! Eu aici sunt singur în arest, în cutia din arest aici așa. Uite bat cutia asta cu pumnul, m-a disperat cu totul aici. Crezi că eu te dau în primire băi Coasă? Tu crezi că eu dacă te dădeam în primire nu te arestau? De câte ori nu m-o chemat procurorul ca să semnez acolo, ca să spun că tu. Mi-a pus și copie din aia să semnez să nu văd. Am spus: „d-le, eu nu semnez nimic”. Am refuzat totul. Să-ți spună Călin, avocatul de la Iași, că pe acela l-am angajat.
Microfoanele din celulă
La dosarul aflat pe rolul Judecătoriei Suceava se găsește și transcrierea unei convorbiri înregistrate în mediul ambiental din arestul IPJ Suceava, într-una din celule, fiind vorba, susțin anchetatorii, de o discuție între patronul de la „Casa de Piatră” și alți doi deținuți, colegi de cameră.
15 septembrie 2008. Unul dintre deținuți este scos din cameră. Rămân doar Popovici și un individ al cărui prenume este Florin.
P: Florin, dacă ajungi la Botoșani, te rog frumos, din suflet, vorbește cu Mândrilă și-i spui: „băi fraiere, ești un prost!”
F: Eu oricum… (neinteligibil)
P. Așa… spui: „băi omule, acela te-o căutat la pușcărie. Ce l-ai dat în primire, băi blegule? Tu ia și fă un autodenunț, du-te înapoi și spune că nu-i adevărat, că nu te-o pus el să dai foc, ai dat tu singur, ai înțeles?”
F: Da. Joia ailaltă care vine sunt plecat pe cursă.
P: Vorbești cu el și-i spui: „Ce ți-o făcut Halaicu, mă? Uite, ți-ai luat și ani în plus și stai la pușcărie toată viața dacă ești prost! Ia și scoate-l mă pe Coață, spune că-i nevinovat” Ai auzit?
F: Îi zic.
P: Mă, îi spui, îl corupi tu și-i spui?
F: Da.
P: Uită-te în ochii mei, am încredere în tine?
F. Dacă spun că-i spun, îi spun!
P: Sau ești pervers?
F: Ei pervers… eu am fost vreodată pervers?
P: Sau prăduiești? Să nu faci prăduială niciodată în viața ta, trebuie să fii băiat ca lumea. Nu stă Coață la pușcărie toată viața. La cât stai tu și când ieși afară te ajută și…. Dacă l-ai băgat la pușcărie, ce ai rezolvat , cine îți trimite ție pachet, cine îți dă ție alea?
F: Cine? Nimeni!
(…) Între timp, în celulă a fost adus și cel de-al treilea coleg de detenție.
P: Am vorbit cu Florin acum cât ai fost tu plecat din cameră și i-am spus: băi Florine, dacă ajungi la Botoșani, să-l ia pe prostul acesta de Mândrilă deoparte și să-i spună: „băi fraiere, băi, tu ești prost? Noi suntem pușcăriași acum”. Îi spui, vorbești cu el serios. „Băi, nu băga omul la pușcărie, băi fraiere, că omul te caută, te ajută, te aia”. Băi Florin, te ajut și pe tine, să mor! Dacă eu ies afară… de nu-ți trimit pachet în fiecare săptămână, vin la Botoșani, la amândoi… și la tine, și la el. Mă doare în… pe mine de 5 milioane de lei și 5 milioane ție, înțelegi? Și-ți pun și bani în cont la poartă și-i pun și lui. La două săptămâni Mândrilă are pachet și la două săptămâni, Mândrilă și tu cât stați la pușcărie”. Trebuie să ies afară! Pentru un milițian, că milițianul: „bagă-l la pârnaie pe acesta”, îmi distrugi mie viața și cariera.
(…)
P: L-a corupt Halaicu acesta (n.r.-unul dintre polițiștii anchetatori). Așa de prost mă! El era băiat cuminte și deștept. El vine și-mi spune: „pentru tine am făcut asta”. Da ce, te-am pus eu, mă nebunule? Puteam să iau și eu foc aici… și zice: da mă! Își dau 100 de milioane, ia-ți mă 100 de milioane și du-te în lumea ta, în p..a mea! Du-te unde vezi tu cu ochii cu 100 de milioane, du-te la Broșteni, stai 2 luni, 3 luni, nu faci infracțiuni, nu faci nimic! Stai cuminte și după aia la 3 luni ne auzim, înțelegi? El s-o dus și o mai spart vreo 2-3 magazine în oraș. Având bani în buzunar, te mai duci și mai spargi?
F: Nu.
P: Du-te, mă, la Broșteni, la tine acolo de unde ești tu și stai liniștit dacă ești mafiot, ești prost, du-te și stai acolo liniștit oi! Ai 100 de milioane, du-te și stai în banca ta și după aia ne auzim la un timp, înțelegi?
F: Da.
P: I-am spus: 3 luni de zile nu mai luăm contact…. El mă sună că e arestat… fraierul p…i mele!



Recomandări

Cockteil… cu amor, umor și poezie. România de ieri, de azi… (2)

Cockteil. Cu amor, umor… și poezie. Citate… nițel misogine