Inteligența liberalilor cea de pe urmă

A venit vara, cu călduri mari și lehamite pe măsură. Cine e leneș se trage pe dreapta și așteaptă să vină vacanța. Cine e harnic seamănă acum pentru alegerile din toamnă, sau când or fi alegerile alea. PSD își face guvern din umbră, incluzând pe cei care ar trebui să meargă la pușcărie, nu la cabinet, PD-L se văicărește că toți sunt contra sa și, ca să fie și mai mulți contra, o scoate în față pe Elena-borduri și se aliază cu Becali. Numai PNL are aerul pegătit pentru viitor. Așa îi și șade bine unui partid de pe locul trei, să fie mai bine pregătit decât celelalte, și iată că PNL ia treaba în serios.
PNL nu are și nu va avea niciodată acces la electoratul rural al PSD, din zonele agriculturii de supraviețuire. Acolo mai pot mușca ceva PD, ca fost FSN, dacă mai au vreun primar-doi, sau Becali, dacă îi cumpără cu fulgi cu tot pe mai marii locali. Nici cu pensionarii nu are cum să se descurce prea bine – deși guvernul a mărit pensiile, câștigul electoral a mers mai ales la PSD, cum era și firesc. Devine indispensabil pentru PNL să ia clasa mijlocie în întregul ei, și de asta lupta feroce se duce și se va duce în sânul fostei Alianțe, pentru același electorat, și nu cu PSD, pentru un electorat nou.
Dar are aerul că PNL, așa pe locul trei cum este el, a învățat lecția mai bine decât PD-L, care pare anesteziat de ideea că ceva din popularitatea lui Băsescu se va răsfrânge și asupra lui. Cele două idei anunțate săptămâna trecută de premierul Tăriceanu vor fi amândouă benefice electoral: competiție internă pentru cine va candida la parlamentare și deschiderea partidului către oameni noi și doritori să încerce politica, oameni cu capital de popularitate deja făcut. Pe circumscripțiile uninominale nu pot sta, dacă partidul vrea să-și maximizeze scorul național, decât candidați puternici, în vreme ce din parlamentarii PNL la ora asta publicul nu știe numele celor mai mulți.
Cum vor fi puse în aplicare aceste soluții inginerești într-un partid viu, și încă în unul clocotind de inițiativă privată și dorință de îmbogățire rapidă, mi se pare greu de prevăzut. Filialele care au stat bine la locale sigur nu vor accepta candidați dinafară și vor lupta să îi desemneze singuri. Oamenii nou veniți, recrutați din societatea civilă, din câte aud, vor ajunge rapid într-o tovărășie neconfortabilă. Să ni-l imaginăm pe Cristian Pîrvulescu lângă vreunul din miniștrii PNL acuzați de corupție, de exemplu, sau de Ioan Ghișe, campionul legii imbecile cu știri 50% pozitive obligatorii. Sau poate respectivii vor pierde la alegerile interne din partid. Te întrebi însă la ce trebuiau aceste alegeri și dacă nu era mai bine dacă PNL renunța la oamenii controversați imediat ce aceștia au dat de probleme. Atunci retragerea lor se putea face pe baza unui principiu, oamenii cu probleme penale fac un pas în urmă. Acum va fi cu luptă și târguieli și nu e clar cine va câștiga.
Noutatea însă a acestei abordări este că nu se mai face apel la oamenii deja aflați în alte partide, cum se practică în general, încurajând traseismul politic și reciclând mereu aceleași figuri uzate. Din nou, PNL joacă mai bine decât PD-L, care se face de râs tot apelând oamenii din PNL sau alte partide să treacă la el. E greu de crezut că un penelist demascat ca rău când e la Tăriceanu devine bun când trece la Băsescu. La o adică, liberalii vor arăta cu degetul pe foștii lor colegi traseiști, lăudându-se cu o garnitură nou-nouță de oameni proaspăt recrutați, gen Renate Weber, că amatori de intrat în politică se găsesc destui.
Dar în fond asta e ce așteptăm de la politică, progres datorită competiției, nu? Cine înțelege că votul uninominal schimbă parțial regula jocului se va adapta și va supraviețui. Cine nu, va cădea de sus la viitoarele alegeri.