Înțelesul tainic, mistic și dogmatic al Sfintei Liturghii

Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, în înțelesul ei mistic ne pune nouă înainte „întreaga comoară dogmatică și morală a Bisericii Ortodoxe”. Primul și cel mai însemnat caracter al Sfintei Liturghii este acela că jertfa liturgică este cu totul identică cu jertfa de pe Golgota, cu singura deosebire că jertfa lui Hristos a fost sângeroasă, iar jertfa liturgică este nesângeroasă. Apoi, jertfa de pe Golgota s-a săvârșit o singură dată și a avut destulă putere să ispășească toate păcatele lumii, în timp ce jertfa liturgică se săvârșește necontenit până la sfârșitul veacurilor, scopul ei principal fiind de a da fiecărui creștin în parte mântuirea întreagă câștigată de Domnul nostru Iisus Hristos prin jertfa Sa sângeroasă. Sfânta Liturghie are caracter de jertfă și de cină. În cadrul Sfintei Liturghii, pâinea și vinul se prefac prin harul Duhului Sfânt în Trupul și Sângele Domnului, care apoi se împart în dar celor vrednici. De aceea Sfânta Împărtășanie se mai numește Euharistie, Cina Domnului, Paharul Binecuvântării, ospățul Dragostei, Sfânta Cuminecătură etc.
Sfânta Liturghie se aduce ca jertfă numai pentru cei dreptcredincioși. În prima parte a Sfintei Liturghii pot să stea la biserică și cei nebotezați, adică catehumenii. În cadrul Sfintei Liturghii se fac rugăciuni de obște pentru mântuirea tuturor oamenilor” cum ne învață Sfântul Apostol Pavel. Nominal însă, la Sfânta Liturghie se pomenesc numai cei dreptcredincioși și cei cărora le îngăduie Sfintele Canoane, care nu au oprire canonică de a li se scoate miride (Învățătura de Credință Ortodoxă, ed. 1952, cap. 278; Pavilă Bisericească a lui Nicodim Sachelarie).
Nu este ceva mai de folos noua și mai iubit de Dumnezeu ca jertfa Sfintei Liturghii, pentru că ea este lucrarea Mântuitorului și învierea oamenilor și părtășania Lui cu noi. Sfânta Liturghie este mai presus decât toată rugăciunea și lauda și se cade a ne griji de lucrarea aceasta, dumnezeiască, căci pentru ea este toată rugăciunea ce se face în Biserică și aceasta este slujba care se face de cele mai multe ori în zilele vieții noastre.
(După Sfântul Simeon al Tesalonicului).