Înțelesul Slujbei Învierii (II)

Troparul are trei părți: o mărturisire, o tâlcuire și o profeție.
Mărturisirea: „Hristos a înviat din morți” . Tâlcuirea: „cu moartea pe moarte călcând” . Profeția: „și celor din morminte viață dăruindu-le” .
Credința în Învierea lui Hristos este esența credinței apostolice. De aceea, Sf. Apostol Pavel zice: ” Dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este propovăduirea (predicarea) noastră și zadarnică este credința voastră” (I Corinteni 15, 14).
Tâlcuirea tainei Învierii lui Hristos: ” cu moartea pe moarte călcând” arată că Învierea lui Hristos nu este reanimarea unui cadavru sau revenirea la viața pământească amestecată cu moartea sau inevitabil îndreptată spre moarte, ci Învierea lui Hristos este omorâre a morții și inaugurare a vieții veșnice pentru omenire, Învierea Sa este începutul desființării morții ca stare neconformă cu vocația omului ca ființă creată după chipul lui Dumnezeu cel veșnic viu (cf. Evrei 2, 14-15; I Corinteni 15, 22 și 26; Apocalipsa 21, 4).
– Troparul Sfintelor Paști leagă în modul cel mai clar taina Învierii lui Hristos de taina învierii de obște
Profeția – mărturisire a viitorului omenirii – conținută în troparul Sfintelor Paști ” și celor din morminte viață dăruindu-le” nu se referă doar la acei oameni înviați din morți care s-au arătat în sfânta cetate a Ierusalimului după învierea lui Hristos (Matei 27, 52-53), ci mai ales la faptul că Învierea lui Hristos este „începătură (a învierii) celor adormiți” (I Corinteni 15, 20), căci după cum „toți (oamenii) mor în Adam, așa vor învia toți în Hristos” (I Corinteni 15, 22; cf. Romani 14, 9; Efeseni 4, 8-10; Filipeni 2, 7-11).
Profeția din troparul Sfintelor Paști este de fapt profeția pe care Hristos însuși a făcut-o, spunând: „Vine ceasul când toți cei din morminte vor auzi glasul Lui (al Fiului Omului) și vor ieși cei care au făcut cele bune, spre învierea vieții, iar cei care au făcut cele rele, spre învierea osândirii” (Ioan 5, 28-29).
Așadar, troparul Sfintelor Paști leagă în modul cel mai intens și mai clar taina Învierii lui Hristos de taina învierii de obște.
Dar pentru că însuși Hristos-Domnul a profețit că învierea de obște sau învierea universală la sfârșitul veacurilor va fi urmată de judecata de apoi sau judecata finală și universală a istoriei omenirii, slujba ortodoxă a Sfintelor Paști prevede cădirea simbolică a Evangheliei Învierii înspre cele patru puncte cardinale, folosind versetele din Psalmul 67, 1-3 (ușor modificate), care se referă profetic la taina învierii și a judecății:
„Înviază Dumnezeu, risipindu-se vrăjmașii Lui și fugind de la fața Lui cei ce-L urăsc pe Dânsul.
Precum se împrăștie fumul și nu mai este; precum se topește ceara de la fața focului.
Așa pier păcătoșii de la fața lui Dumnezeu, iar drepții se veselesc” .
Învierea lui Hristos ca biruință asupra morții și asupra iadului este mai întâi de toate biruință asupra ” diavolului care are stăpânirea (împărăția) morții” (Evrei 2, 14-15).
De aceea, viața creștină este și ea luptă spirituală cu puterile demonice care îndeamnă pe oameni la păcat și moarte (cf. Efeseni 6, 11-18).
Sfânta Scriptură ne mai arată că „vrăjmașul cel din urmă care va fi nimicit este moartea” (I Corinteni 15, 26).
– Fiecare creștin ortodox este un vestitor al Învierii Domnului
Învierea lui Hristos din moarte este, așadar, începutul acestei biruințe. De aceea, în noaptea de Paști sunt arătate în procesiune atât Crucea Răstignirii, cât și Icoana Învierii Sale.
Cădirea în forma crucii, însoțită de recitarea versetelor în care se binevestește biruința asupra demonilor și asupra morții, se anticipează judecata de apoi și veselia drepților, se încheie cu proclamarea solemnă: ” Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm și să ne veselim întru ea” (Psalm 117, 24) și cu doxologia: ” Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.”
Aceasta însemnează că cei care cred în Înviere vor preamări veșnic pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, bucurându-se de slava Învierii ca slavă a iubirii Preasfintei Treimi pentru lume.
Toaca și clopotele sună în timp ce se anunță prin cântare taina Învierii, pentru a amplifica bunăvestirea și bucuria Învierii lui Hristos, precum și chemarea Bisericii la împărtășirea tuturor de vestea biruinței asupra morții.
În lumina tainei Învierii lui Hristos și în taina iubirii Preasfintei Treimi se rostește Ectenia mare, adică rugăciunea pentru Biserică și pentru universul întreg.
După Ectenia mare, protosul rostește cu glas mare de trei ori către credincioși, înspre apus, înspre miazăzi și înspre miazănoapte: Hristos a înviat! Iar ei răspund: Adevărat a înviat!
Răspunsurile credincioșilor însemnează că adevărul Învierii lui Hristos a fost primit de ei pentru a-l transmite mai departe lumii; astfel, fiecare creștin ortodox este un vestitor al Învierii Domnului, urmând pildei femeilor mironosițe și Sfinților Apostoli. Fiecare creștin ortodox care înțelege și iubește salutul pascal este un misionar-vestitor al luminii și bucuriei Sfintelor Paști.