„Căci precum femeia este din bărbat, așa și bărbatul este prin femeie, și toate sunt de la Dumnezeu.” (I Corinteni 11, 12)
În epistola I către Corinteni, Sfântul Apostol Pavel restabilește buna rânduială în cadrul comunității creștine proaspăt înființate. Se pare că, abuzând de libertatea oferită prin botez și înțelegând greșit egalitatea cu bărbații, unele femei se purtau necuviincios în adunări și renunțaseră la văl în favoarea podoabelor și a pieptănăturilor îndrăznețe. După ce explică importanța purtării vălului ca simbol al rolului secundar pe care îl are femeia în organizarea exterioară a bisericii, Sfântul Apostol mai face o precizare: „Însă nici bărbatul fără femeie, nici femeia fără bărbat, în Domnul” (11, 11).
Prin această afirmație fermă, Sfântul Apostol evită orice eventuală tendință a bărbaților de a se socoti superiori femeilor. Între cele două sexe există un permanent echilibru, doar împreună asigurând harisma înmulțirii neamului omenesc și perpetuarea Bisericii. Bărbatul nu trebuie să se trufească cu statutul lui în ierarhia bisericească, pentru că și femeia are rolul său esențial prin statutul de soție și mamă din cadrul familiei. Iar dacă la creație femeia a fost făcută din bărbat, Dumnezeu a rânduit ca tot restul istoriei omenirii, bărbatul să se nască din femeie. Sfinții Părinți arată că, deși femeia a căzut prima, Eva ascultând de îndemnul diavolului și încălcând porunca lui Dumnezeu, Hristos a restabilit statutul femeii primind să se nască din Fecioara Maria, a doua Evă, care a împlinit porunca Domnului.
Prin urmare, raporturile dintre bărbat și femeie trebuie privite în creștinism numai prin prisma dragostei și armoniei autentice. Demnitatea femeii e la fel de importantă ca a bărbatului, doar că acestea două se arată în moduri diferite, stabilind o complementaritate.
Daniela CIOBANU – ZIARUL LUMINA
