Întăriri: fiecare-n felul ei

Alaltăieri am așteptat cu emoție Supercupa Europei, fiindcă tare mă preocupa dacă noile achiziții, Kroos și Rodriguez, au reușit să se integreze în mecanismul Real-ului. Răspunsul a venit în două tranșe. Mai întâi Kroos a avut vreo trei deposedări aproape artistice, urmate de o lansare a extremei stângi, prin minutul 12, cu o pasă așezată pe bocancul destinatarului, de vreo 60 de metri, cu care prilej m-a câștigat definitiv, făcându-mă să uit că Di Maria fusese uitat de Ancelotti pe bancă. Kroos a jucat de parcă toată viața lui de fotbalist și-a petrecut-o pe Bernabeu. Celălalt „new entry”, Rodriguez, dimpotrivă: la prima atingere i-a pus pe adversari în poziție de gol, iar la a doua, trasă la xerox, l-a salvat o intervenție genială a lui Pepe, parcă. Ușor-ușor a început însă să „simtă” mingea, iarba, atmosfera, ba a dat și un șut tot așa, parat cu mult noroc de Beto, portarul Sevillei, pe care colegul lui de la naționala Portugaliei, CR7, nu mai prididea să-l mângâie la sfârșitul tărășeniei… după ce avusese grijă să-i înfigă două bucăți, una mai frumoasă decât cealaltă! A fost un meci frumos, de vară, în care însă diferența de clasă a fost uriașă. Așa cum arată acum, Real probabil că va defila întreg sezonul prin toate competițiile. O echipă care-i ține pe bancă pe Khedira (campion mondial!), Marcelo și Di Maria e de speriat. În plus, dacă Iker are de gând să apere ca alaltăieri, fundașii n-au decât să-și continue tradiționalul somn… sau să stea mai mult prin careul ălălalt, ca Ramos. Dar nu numai Real se întărește, ci și Steaua. După chestia cu Hamza (cine-i ăsta, dom’le, vreun Bale, vreun Lewandowski, de nu-și dau rând Balcanii să-l vândă și să-l cumpere!?), Steaua s-a reorientat: cică vine iar Piovaccari: Sampdoria nu-l vrea, iar toți cei cu care s-a negociat, nici atât. La Steaua e văzut ca speranța supremă. Fraților, vă dați seama unde ne aflăm?