Întâmplări neîntâmplătoare…

Trăim întâmplări – neîntâmplătoare – despre care, până nu demult, doar ne imaginam că ar putea să aibă loc, fiind aproape convinși, însă, că nu se vor petrece niciodată. Dincolo de discuțiile – unele de-a dreptul idioate – cu privire la cine, cum și de ce are dreptate, rămâne realitatea unui război nedorit, cauzator de suferințe și drame de neimaginat în acest început de mileniu al III-lea.
Iar dacă s-a ajuns până acolo încât lumea să fie amenințată cu arma nucleară înseamnă că situația este mult mai gravă decât ne putem închipui.
Astăzi m-am gândit să scriu despre primăvară, despre mărțișor, despre Ziua Femeii și chiar așa voi face, dar am ales să încep articolul prin a vorbi despre ceea ce ne macină gândurile și sufletele în aceste zile încărcate de neliniște, de emoție, de teamă.
Și totuși, primăvara bate la ușă, iar iarna începe să plângă, cu lacrimi de zăpezi topite, făcând loc ghioceilor și brândușelor care se înfrățesc în buchete înconjurate de șnururile alb-roșii ale mărțișoarelor, pentru a fi dăruite, cu dragoste, doamnelor și domnișoarelor care ne însoțesc pașii pe cărările vieții. A trecut 1 Martie, urmează 8 Martie și este firesc să cinstim femeia așa cum se cuvine, oferind prinos de recunoștință mamelor, bunicilor, soțiilor, fiicelor, iubitelor, colegelor și prietenelor noastre, admirându-le puterea de a învinge timpul și depărtările cu delicatețe, modestie și determinare. Personal, doresc tuturor femeilor din lume fericire, pentru că – așa cum spunea Audrey Hepburn – „Femeile fericite sunt cele mai frumoase.”
Să avem, întotdeauna, primăvară în suflete și să ne rugăm pentru sănătate, libertate și PACE!
SONETUL PRIMĂVERII
De când te-aștept, frumoasă primăvară,
Cu simfonia ta de ghiocei
Și cu brândușe prinse, drept cercei,
La gingașe urechi de domnișoară.
Miroase-a sărbătoare pe alei,
În suflet poezia se strecoară,
Iar eu, zâmbind la tot ce ne-nconjoară,
Aștern pe-o coală versuri, cu temei.
Apoi privesc, senin, în depărtare,
Gândindu-mă că viața-i trecătoare,
Așa că nu dispun de prea mult timp
Și vin la tine, – acum, în prag de seară,
Să îți urez, frumoasă primăvară,
Să ne rămâi, doar tu, ca anotimp!
(Constantin Moldovan)
SONET PENTRU MAMA
(mamei Floarea – să-i fie îngerii aproape…)
Atunci când te încearcă mari tristeți,
Ajunge să rostești cuvântul „mama”
Că-ți piere, din privire, toată teama
Și poți păși senin prin dimineți.
Oricât de mare-ar fi, în suflet, drama,
Cea care are, parcă, șapte vieți,
La fel ca-n zorii primei tinereți,
Îți șterge ochii, -n lacrimi, cu năframa.
Și prinzi puteri atunci când ea se roagă
Să-ți fie ție bine, să răzbești,
Să nu te-atingă relele lumești;
Căci mama e ființa cea mai dragă,
Iar tu te simți un fel de semizeu
Și îți zâmbește, -n gânduri, Dumnezeu!
(Constantin Moldovan)
SONET DE 8 MARTIE
Dacă dorești să scrii despre iubire
Îți trebuie o muză și curaj,
Dar sigur n-o să fii în avantaj
De nu presari și-o umbră de simțire.
FEMEIA, o eternă Julietă,
Că-i din Verona sau de la Mizil,
Acordă, însă nu oricui, azil,
Dacă-i deșteaptă, mândră și cochetă.
Deci vouă, azi, FEMEILOR iubite,
Eu vă doresc să fiți mai fericite
Și-nchin cu un pahar de cabernet,
Spunându-vă cu zâmbetul pe buze,
Deși sări-vor mulți să mă acuze,
Că vă cuprind pe toate… În Sonet!
(Constantin Moldovan)
Până săptămâna viitoare vă doresc să fiți iubiți, iubind!