Joi, 30 ianuarie 2026, în Sala de lectură „Emanuel Diaconescu” a Bibliotecii Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava, a avut loc lansarea romanului „Transbordare”, semnat de scriitorul bistrițean Gelu Vlaşin, unul dintre autorii remarcabili ai generației anilor 2000.
Deschiderea manifestării culturale a fost realizată de poetul și eseistul Alexandru Ovidiu Vintilă, președintele Societății Scriitorilor Bucovineni și redactor-șef al prestigioasei reviste Bucovina literară. Acesta a subliniat că avem onoarea de a participa la lansarea unei cărți semnate de un scriitor din propria sa generație – „unul dintre puținii, dacă nu singurul, care a fost întâmpinat la debut de însuși Nicolae Manolescu, președintele Uniunii Scriitorilor din România”.
Moderatorul manifestării l-a recomandat totodată publicului pe Gelu Vlaşin drept un autor cu experiență remarcabilă, a cărei prezență se simte în paginile romanului Transbordarea, apreciat atât de critică, cât și de cititori. Cartea a fost publicată în 2025 la Editura pentru Artă și Literatură, o editură nou-înființată care s-a impus rapid pe piața românească și a avut o prezență notabilă la Târgul de carte Gaudeamus din toamna anului trecut.
Cuvântul a fost apoi luat de prof. univ. dr. Elena Brândușa Steiciuc, prezentă la prezidiu, care a salutat publicul și a apreciat că lansarea acestui roman va marca cititorii. Ea a subliniat că Gelu Vlaşin și-a început activitatea literară ca poet, influențat de lecturile sale în psihologie și psihanaliză, și a remarcat modul echilibrat în care autorul își structurează romanul, realizând incursiuni în realitatea românească de la începutul anilor 2000 până în prezent.
Potrivit acesteia, autorul creează un spațiu magic al copilăriei, încărcat de energii pozitive și negative, împletite într-o scanare atentă a mediului social românesc. Tehnica narativă a lui Vlaşin alternează armonios prezentul cu trecutul și cu incursiuni onirice, construind personaje tinere – Ștefan, Clara și Fabian – cu o familiaritate autentică pentru limbajul și preocupările adolescenților. Scriitorul surprinde esențialul printr-o aplecare metafizică, descoperind miezul ascuns al realului.
Unul dintre centrele simbolice ale romanului este meteoritul – piatra din Lună – unde bunica Pelaghia trăiește cu mentalul profund arhaic al românilor din secolul al XIX-lea. Tinerii, membri ai „Clubului Ciudaților” – termen folosit pentru a evidenția unicitatea lor – se remarcă printr-o particularitate aparte, asemenea artiștilor redutabili. Romanul se distinge prin claritate, profunzime și lipsa emfazei sau melodramei.
Criticul literar Isabel Vintilă a remarcat că scrierea lui Vlaşin pare simplă și fluentă, dar este, de fapt, extrem de lucrată, fiecare text fiind revizuit atent, cu renunțarea la detalii neesențiale. Isabel Vintilă a identificat în Transbordare o dimensiune suprarealistă: personajele trăiesc într-o lume proprie, iar autorul transmite ideea că nimic nu este întâmplător în viață. „Cine ne însoțește pe parcursul vieții nu este alături de noi din întâmplare […] momentele fericite sau nefericite se petrec cu voia sau îngăduința Divinității”, a subliniat criticul.
Romanul descrie o lume nouă, străină autorului, care interferează cu cea veche, „cu pasaje desprinse din spațiul oniric” și imagini extrase „din propriul subconștient, într-o stare de semitrezire”. Volumul conține „pilule lirice” și o simbolistică variată – piatra, apa, focul, cerul – asociate cu propria devenire a autorului. În esență, este vorba despre romanul unei deveniri, ce poate fi citit social, autobiografic sau ca o poveste a regăsirii de sine.
Alexandru Ovidiu Vintilă a reiterat că Transbordare este, în primul rând, un roman al regăsirii, în care latura poetică a autorului se prelungește în portretizarea personajelor. A insistat asupra bunicii Pelaghia, „mamă a mamelor, așa cum apare în picturile lui Victor Brauner – mama-matcă – și, în credința ortodoxă, Maica Domnului”. Volumul explorează și fețele unei lumi marcată de destrămare, suferință, deziluzie, traumă, înstrăinare și sentimentul de prizonierat. În același timp, este și un bildungsroman – o anamneză fină a devenirii personajului, apropiată ca viziune de cea a lui Nicolae Steinhardt.
Spre final, autorul Gelu Vlaşin a împărtășit publicului că a fost un tânăr timid, iar sportul, lectura și profesorii l-au ajutat să depășească tracul vorbirii în public. Scrisul a devenit o terapie și un mod de a contribui la o mai bună comunicare între semeni: „nu avem răbdare să-l ascultăm pe cel de lângă noi, să-i vedem partea luminoasă”, a spus el. Romanul combină autobiografia cu ficțiunea – bunica Pelaghia chiar a existat – și autorul consideră că, dacă măcar un fragment al cărții va fi apreciat, și-a împlinit rostul.
Din public au luat cuvântul Maica Stavroforă Elena Simionovici, doctor în filologie și președinte de onoare al Societății Scriitorilor Bucovineni, care a apreciat prezentările și a subliniat interesul general pentru actul de cultură, evocând vizitele turiștilor la Mănăstirea Voroneț și rolul ctitorilor în continuitatea neamului.
Cuvântul de încheiere a aparținut Maicii Stavrofore Gabriela, a doua stareță a Mănăstirii Voroneț, tot doctor în filologie. Aceasta a evidențiat valoarea meditațiilor participanților la astfel de evenimente și ne-a recomandat să ne căutăm bunicii, să ne întoarcem la ei și să revalorizăm rolul lor în viața noastră, citând cuvintele Maicii Starețe Irina: „tot ceea ce n-au făcut bunicii când erau părinți cu copiii lor, tot ceea ce n-au îngăduit, pe toate le fac invers când ajung bunici”.
Lansarea romanului Transbordare a fost astfel un veritabil eveniment cultural: o întâlnire între lectură, reflecție și experiență umană. Publicul a pătruns în universul complex și profund al lui Gelu Vlaşin, descoperind cum literatura devine un spațiu al regăsirii de sine, al înțelegerii lumii și al empatiei. Intervențiile critice, mărturiile autorului și cuvintele înțelepte ale Maicilor au subliniat că actul de cultură nu este doar acumulare de informație, ci o îmbogățire spirituală și un prilej de reflecție asupra valorilor, rădăcinilor și legăturilor care ne definesc ca oameni și ca popor.
Vasile Aioanei
