Sâmbătă, 16 iulie 2011, în Sala „Aurel Băeșu” a Muzeului de Artă „Ion Irimescu” Fălticeni a avut loc, în cadrul Zilelor municipiului Fălticeni, o evocare a lui Vasile Lovinescu semnată de cenaclul bucureștean „Hyperion” și lansarea a trei cărți, “Letopiseț fălticenean. Ultima etapă”, jurnalul profesorului V. Gh. Popa, apărut prin grija familiei, cartea „O viață ca o scară: Florin Mihăescu”, publicată sub redacția dr. Virgil Răzeșu și Dan Iacob, și “Lumini fălticenene”, o carte care poartă semnătura Eugen Dimitriu.
Evenimentul de sâmbătă, la care au fost prezenți membri ai Cenaclului “Hyperion”, scriitorii Grigore Ilisei, Eugen Dimitriu, Doina Cernica, Cristian Livescu și Dan Iacob, dr. Virgil Răzeșu, dr. Vasile V. Popa – fiul folcloristului Vasile Gh. Popa, foști elevi ai profesorului V. Gh. Popa și un numeros public a avut loc în preajma comemorării a 35 de ani de la moartea folcloristului Vasile Gh. Popa și a 27 de ani de la moartea eseistului fălticenean Vasile Lovinescu.
Discipolii lui Vasile Lovinescu au fost prezenți sâmbătă la Fălticeni
Cenaclul “Hyperion” a fost inițiat și condus de Vasile Lovinescu, printre numeroșii elevi și adepți ai săi, “cel mai fidel și mai apropiat fiind Florin Mihăescu”. Florin Mihăescu este principalul continuator al lui Vasile Lovinescu. În condițiile restrictive ale regimului comunist, acesta a fost, încă din 1960, animatorul cercului de studiu Hyperion. Din 2005, Florin Mihăescu editează caietele bianuale ale Cenaclului “Hyperion – Vasile Lovinescu” , intitulate „Scrieri și studii tradiționale”, al căror cuprins este structurat pe trei paliere: surse, studii și eseuri.
Prezența discipolilor lui Vasile Lovinescu a fost fructificată într-un simpozion, în care continuatorii cenaclului înființat de Vasile Lovinescu au abordat temele pe care și le-au propus pentru această întâlnire cu intelectualitatea fălticeneană. Scriitorul Eugen Dimitriu a povestit aspecte mai puțin știute din viața lui Vasile Lovinescu pe care le-a cunoscut ca muzeograf la Galeria Oamenilor de Seamă din Fălticeni, iar dr. Roxana Cristian a prezentat “imagini vorbite” despre acest colț de țară în cadrul expunerii “Tablouri din Țara de Sus” .
Tot Roxana Cristian a moderat și prezentarea cărții „O viață ca o scară: Florin Mihăescu”, lipsa prietenului Florin Mihăescu la lansarea de la Fălticeni fiind motivată “pentru că i s-a făcut un volum omagial, la împlinirea vârstei de 88 de ani și, din modestie, iată, s-a împiedicat puțin și tocmai astăzi lipsește”.
Letopiseț fălticenean. Ultima etapă
“Letopiseț fălticenean. Ultima etapă” reprezintă o mică parte, anii 1972 – 1976, din jurnalul profesorului V. Gh. Popa, ani în care acesta preda la Liceul „Nicu Gane”. Așa cum a precizat inspectorul școlar Eleonora Bulboacă, cartea reprezintă „un semn al iubirii. Al iubirii profesorului pentru semeni și a iubirii fiului pentru tată”, fiul folcloristului V. Gh. Popa, dr. Vasile V. Popa suportând costurile legate de această apariție editorială.
Așa cum a spus cel ce semnează prefața cărții, scriitorul Grigore Ilisei, cărțile fălticeneanului Vasile Gh. Popa, publicate postum prin grija fiului său, doctorul Vasile V. Popa, din Galați, se circumscriu genului memorialistic și întregesc imaginea lumii românești de ieri cu prețioase developări ale moralei și duhului ruralității noastre.
Totodată, dau măsura staturii cărturarului, cunoscut până la apariția ca folclorist de vocație, ultimul mare folclorist al nostru, cum s-a afirmat de specialiștii domeniului, ca autor de stanțe pentru copii ori dascăl sacerdotal.
“Jurnalul intitulat «Letopiseț fălticenean. Ultima etapă», cu notații zilnice dintre anii 1972 (4 iunie) și 1976 (11 mai, cu câteva zile înaintea morții) adaugă nuanțe revelatorii și expresive chipului lăuntric configurat atât de convingător și veridic de cărțile precedente. Jurnalul este radiografia grăitoare a unei vremi și a unui loc. E vorba de timpul întoarcerii apelor spre izvoare și de tărâmul cel mirabil al Fălticenilor, cuprins de adormire odată cu instaurarea noului regim. Dar oameni ca Vasile Gh. Popa sau Vasile Lovinescu, companionul unor discuții ca de filosofi greci în forumul atenian, consemnate copios și cu voluptate în paginile «Letopisețului…», înfrâng prin lucrarea spiritului neprielniciile de orice fel”, a spus Grigore Ilisei.
Cartea oferă foarte multe linii de lectură, cuprinzând cronici din lumea vieții culturale, a sportului, din viața școlii, date economice și dialoguri ale autorului cu Dr. Tatos, Eugen Dimitriu, Virgil Tempeanu, Vasile Lovinescu și multe alte personalități fălticenene.
Soarta n-a fost deloc îngăduitoare cu Vasile Gh. Popa, acesta fiind supus umilințelor și prigoanei. Pentru ca manuscrisele să nu ajungă în mâna securității, în jurnal, consemnările privitoare la anii de pătimire în temniță sunt de o discreție impresionantă. Doar cu câteva ore înaintea morții, folcloristul Vasile Gh. Popa i-a mărturisit fiului, dr. Vasile V. Popa, unde își păstrează corespondența și manuscrisele.
Lumini fălticenene și un îndemn la terminarea lucrărilor la Galeria Oamenilor de Seamă
Prezent la Fălticeni, cu prilejul întâlnirii cu Cenaclul “Hyperion”, scriitorul Eugen Dimitriu, de al cărui nume se leagă existența Muzeului “Galeria Oamenilor de Seamă” și multe cărți de memorialistică fălticeneană, a venit cu un dar pentru cei îndrăgostiți de Fălticeni. Este vorba despre una dintre cele mai recente apariții editoriale ale sale, cartea “Lumini fălticenene”. În cele două volume ale cărții, însumând peste o mie de pagini, pe care le-a dăruit celor prezenți cu generozitatea-i cunoscută, regăsim noi pledoarii pentru mediul cultural fălticenean. Amintim doar câteva capitole din cartea publicată în anul 2010 la Editura “Mușatinii” din Suceava: “Ion Creangă în universul fălticenean”, “Din corespondența lui Nicu Gane cu Iaroslav Kramerius”, “Antologia dragostei și a femeii – Cugetări din lumea largă, culese de Aurel George Stino” și “Vasile Ciurea – viața și opera”.
“Îngăduiți-mi să mă uit o clipă la dumneavoastră, să vă admir să reconstitui chipuri de lumină pe care le-am cunoscut cândva și să mă bucur că vă revăd. Participăm în aceste zile la o serie de manifestări culturale ce pun în lumină tradiții ale zonei, frumuseți ale naturii, personalități marcante a căror faimă depășește târgul nord moldav, uimește o țară și trimite aceste ecouri peste hotare. Îmi îndrept pe această cale gândul spre neuitații mei prieteni și spre mulți alți fălticeneni de seamă. Pe fațada caselor în care au viețuit și creat ar trebui să fie cât mai repede plăci memoriale cu numele lor, iar pentru constructorii care restaurează «Galeria Oamenilor de Seamă» ar trebui să constituie o prioritate, pentru că acele personalități plecate în veșnicie îmi apar mereu în vis și îmi spun să nu-i uităm. Ei sunt ai noștri și noi îi iubim ”, a precizat scriitorul Eugen Dimitriu.
