Precedată de un amical pierdut lamentabil acasă (0-2 cu Israel), întâlnirea oficială cu Slovacia, tot de la București, se termină 0-0, după o prestație jalnică. Deși poate părea că norocul nu i-a mai surâs lui Pițurcă, de fapt i-a rânjit cu toți dinții. Slovacii au avut ocazii mari, o bară, li s-a refuzat un penalty clar, iar impresia generală a fost că noi n-am fi putut marca nici dacă jucam toată noaptea. Poate nu e lipsit de relevanță faptul că încheiem meciul cu doi închizători pe teren, Gâlcă și Lupescu, și, în ciuda faptului că slovacii rămăseseră în 10 oameni, Pițurcă nu mai operează a treia schimbare! În condițiile în care Portugalia recuperase deja terenul pierdut (3-1 în Ungaria și 3-0 în Slovacia!), murmurele la adresa lui Pițurcă se transformă în „Demisia, demisia!”. Bineînțeles, se găsește un oficial, Vali Alexandru, să-i reducă pe suporterii nemulțumiți la „o mână de aurolaci” (observați că între timp Pițurcă i-a avansat pe suporterii protestatari de la Klagenfurt la „bețivi și drogați”!). Astfel, meciul cu Ungaria este privit cu teamă, un eventual eșec aruncându-ne în marasm. Neîncrederea și scepticismul se cuibăresc în sufletele românilor. Pe neașteptate, se întâmplă ceva… Prezent într-o emisiune televizată a lui Adrian Păunescu, Hagi cedează în fața scenariului sentimental pus la cale și acceptă să se întoarcă la națională strict pentru acest meci cu Ungaria. Un entuziasm nemaipomenit cuprinde toate mediile, iar Hagi face o primă repriză exemplară împotriva ungurilor, scorul ajungând la 2-0 după nici un sfert de oră. Intervine accidentarea la umăr, intră Lupescu iar jocul și scorul îngheață. Bineînțeles, Hagi nu se mai poate sustrage iureșului general și intră la joc în următoarele meciuri importante: 5-1 în Slovacia (gol Hagi) și 1-1 cu Portugalia (iarăși gol Hagi). Calificare de pe primul loc, la braț cu portughezii.
Toate ar fi putut fi bune și frumoase, numai că iarăși se întâmplă ceva. Frustrarea îl râcâie pe Pițurcă, căci nimeni nu îl mai bagă în seamă, numele lui Hagi fiind pe toate buzele. Așa că daimonul său îl împinge la declarații de o răutate gratuită. Am fi bătut Ungaria și fără Hagi, ne-am fi calificat și fără Hagi și Popescu etc. Exprimă ostentativ o chestiune de bucătărie internă, anume că Hagi nu trebuie să ia primă întreagă, deoarece n-a participat la întreaga campanie. Dar nu numai cei doi au parte de drăgălășenii. Despre Dan Petrescu spune că l-au apucat subit durerile de spate la meciul cu Portugalia și că ar fi sugerat prin intermediari să fie desemnat căpitan la un amical. Iar parcă pentru a tăia orice punte, îl declară pe Hagi isteric când acesta își exprimă indignarea în direct.
Și pentru că nu era destul dacă nu era și fudul, își dă foc la valiză cu un interviu în Gazeta Sporturilor, în care afirmă că dacă există un conflict între el și o parte a jucătorilor, una din părți ar trebui să plece, dar nicidecum el! Presa, exasperată oricum de șicanele și opacitatea lui Pițurcă, lovește la unison în scaunul selecționerului (nu-mi amintesc, în epocă, de vreun articol de susținere!), așa că Mircea Sandu n-are nici un interes de a înota contra curentului: afară cu Pițurcă!
Astfel se încheie primul mandat de selecționer al lui Pițurcă, neregretat de nimeni în afara unei camarile restrânse.
