Așadar Pițurcă iese încă o dată pe ușa din dos de la echipa națională, după ce fusese dat afară și în urmă cu un deceniu. Despre acest prim episod s-a creat un soi de legendă, iar cei care au acum în jur de 20 de ani pot trăi cu impresia că lui Pițurcă i s-a înfipt atunci un cuțit în spate, după ce „calificase echipa națională la EURO 2000”. Voi încerca să dezbrac istoria de faldurile căpătate între timp. În primul rând, este necesară repunerea pe baze rezonabile a formulării de mai sus: nu Pițurcă a calificat echipa națională, ci aceasta s-a calificat avându-l pe bancă, de data aceasta, pe Victor Pițurcă. Este o nuanțare cât se poate de cinstită. Pe vreme aceea (o, tempora!), România era o obișnuită a turneelor finale, deci respectiva calificare se înscria în trend. Pițurcă nu a fost nicidecum vreun magician care a scos din joben ceva nemaivăzut pentru publicul român. Misiunea sa era, într-adevăr, ceva mai nebuloasă fiindcă toți se întrebau cum va arăta echipa fără Hagi. Dar să trecem la concret. În primul rând, să spunem că Pițurcă beneficiază de statutul de cap de serie, obținut tocmai în urma rezultatelor generației de aur. După un meci de încălzire cu Lichtenstein, Piți începe în stil mare, surprinzând pe toată lumea: 1-0 în Portugalia! Acesta va rămâne cel mai bun rezultat (nu și joc!) înregistrat în cele două mandate ale sale. Să ne reamintim puțin circumstanțele. La portughezi străluceau Figo și Rui Costa, două pietre prețioase într-o montură prețioasă ea însăși. Dar lusitanii nu sunt risipitori de ieri, de azi. Au reușit să piardă un meci care a curs într-un singur sens, cu sumedenie de atacuri la poarta lui Stelea, cu penalty ratat în prima repriză și om în plus aproape jumătate de oră! Pentru a pune capac, golul nostru a venit în ultimul minut, fiind singurul reușit la națională din lovitură liberă de către Dorinel Munteanu. Paranteză. Există niște secvențe filmate (imposibil să nu le știți – au fost un fel de laitmotiv la știrile sportive!) cu Pițurcă pe bancă la meciul câștigat cu Olanda la Constanța. Cu fesul îndesat pe cap, Piți se bucură agitând scurt pumnul în dreptul pieptului și acompaniind gestul cu un rânjet elocvent. Un fel de „hai că îi facem, bulanul e cu noi”! Paranteză închisă. Peste patru zile norocul nu-l mai sărută pe creștet, dar nici nu-i întoarce spatele, 1-1 în Ungaria. Totuși, impresia favorabilă prevalează, 4 puncte în deplasare depășeau previziunile.
Urmează iarna. Cu sacii în căruță, aroganța lui Pițurcă nu numai că își arată colții, dar începe să muște. Atmosfera generală se strică și nici rezultatele din primăvară nu-i vor mai fi aliate selecționerului, după cum se va vedea.
