Insulele Kornati sunt adevărate „bijuterii” de piatră. Trei serii aproape paralele de insule de forme și dimensiuni diferite, înconjurate de o mare adâncă, în toate nuanțele posibile de albastru, oferă privitorului o experiență de neuitat.
Arhipelagul croat Kornati ocupă o suprafață de aproximativ 320 km pătrați. Partea terestră a arhipelagului cuprinde mai puțin de un sfert din totalul suprafeței, dar minunăția priveliștilor, „coroanele” insulelor care sunt față în față cu marea și structura interesantă a recifului fac ca această zonă să fie unică. În plus, lumea submarină, cu una dintre cele mai bogate flori și faune, atrage scafandri din toată Europa. O legendă dalmată povestește că Dumnezeu a creat aceste insule la sfârșit, pentru a-și încorona apoteotic opera, „cu lacrimi de stele și respirație de mare”. Acestea sunt insulele Kornati: mici, aride, aparent dezolante, însă cu toate acestea mici bijuterii. O mână de insulițe, risipite de-a lungul coastei dalmate, care sunt unice în lume. În urmă cu mulți ani, un oarecare amiral Sobietzkorm a fost însărcinat să le contabilizeze pe toate, una câte una. Amiralul a petrecut luni întregi învârtindu-se printre fiorduri și recifuri, iar la sfârșit a expediat la Viena „sentința” sa: sunt 110 insule și se întind pe o suprafață de 320 de kilometri pătrați. Alte studii, mult mai detaliate, au demonstrat că sunt 147 de insule. Însă pescarii din Zara și Sibenik sunt însă siguri: sunt 365. Una pentru fiecare zi a anului. Însă la urma urmei nu contează. Dacă ajungeți aici, chiar dacă veți fi nesiguri de câte insule veți vizita, un lucru este cert: veți admira peisaje de o frumusețe extraordinară. 89 dintre aceste insulițe au fost declarate rezervație naturală, grație frumuseții lor. Parcul se întinde pe o suprafață de 220 de kilometri pătrați și a fost declarat rezervație naturală în 1980. Impresionante sunt insulele întoarse spre mare, care se mai numesc și „coroane”. Cele mai înalte roci sunt cele de pe insula Klobučar (80 m), Mana (65 m), Raip Veli (64 m) etc. Sub aceste „coroane”, marea atinge o adâncime de 100 de metri. Un alt semn distinctiv al insulelor sunt zidurile de piatră și, mai ales, felul cum acestea sunt orientate. Toate insulele au o formă alungită și toate zidurile pleacă dintr-o parte în alta a insulei. Zidurile sunt suficient de mari încât să nu le permită oilor să sară peste ele și să treacă pe o pășune străină și sunt suficient de groase pentru a nu fi dăunate de puterea vântului.
Coroanele din Croația
Însă de ce Încoronata? Numele „Encoronata” apare pentru prima dată pe o hartă geografică venețiană din 1311. Și derivă probabil de la latinescul „corrimare”, care înseamnă a fărâmița, a risipi. Și de la denumirea italiană derivă și Kornati, care apare azi pe hărțile nautice. Însă puțin contează la urma urmei. Fie că le spunem Încoronate sau Kornati, sau Opat cum le spun pescarii. Ce contează este să le vizitați și să vă pierdeți pentru câteva ore în acest magic labirint de fiorduri. În acest arhipelag nu există cine știe ce confort pus la dispoziție turiștilor cu pretenții. Aici puteți da cel mult de câteva birturi, care sunt de fapt niște case de pescari cu ceva modificări, iar alimentarea cu apă se face din cisternă. În ceea ce privește curentul electric, acesta este furnizat de generatoare. În ciuda aspectului spartan, bucolismul localnicilor și nenumăratele specialități de pește, principala sursă de hrană în arhipelag, sunt atracția insulelor. Respectul pentru mediu este asigurat aici de 30 de jandarmi, care se deplasează cu vaporașele sau bărcile cu motor. De altfel, pentru a admira un asemenea Paradis, trebuie să aveți neapărat la dispoziție o barcă sau să profitați de vizitele în grup organizate în fiecare zi din Zara. La un moment dat o să vedeți un turn din piatră albă, vechi de 90 de ani, farul Vela Sestrika. De aici încep insulele Kornati.
Kornati – istorie și legendă
Pe Kornat, insula cea mai mare, vom descoperi semnele unui trecut vechi de când lumea, de pe vremea când pe insulă erau doar arbori și tufișuri, iar apa dulce o uda încă. Pe dealurile din Trtusa și Tureta au fost descoperite așezăminte ilirice. În Turac există ruine de fortificații romane, iar în Mana, iubitorii de istorie pot admira ruinele unor temple elene. Pe scurt, pe aici a cam trecut totată lumea. Aici s-au refugiat pirații liburni, narentani, almisani și uscoci. Aici s-au scufundat, învinse de furia mării, arogantele nave romane sau elegantele ambarcațiuni venețiene. Mergem apoi spre Vrulje, în sudul celei mai mari insule. O rocă mare pe stânca din Ulan și o cruce de piatră pe vârful Pivcen ne anunță că intrăm în cea mai izolată zonă din tot arhipelagul. Câteva case, un dig de piatră și parfumul de mușcată și de mentă. O lumină care pare să vină din altă lume. În cazul în care cei 20 de pescari de pe insulă înseamnă prea multă aglomerație pentru dumneavoastră, îndreptați-vă spre Zut, a doua insulă ca mărime din arhipelag. Aici vizitați neapărat Bizikovica, un fiord mic, vegheat de o mână de copaci. Însă și prea multă singurătate strică. Așadar înapoi la civilizație. Destinația cea mai sigură, Piskera, dincolo de canalul Kornat, spre mare. Aici vă puteți ancora liniștiți barca și puteți servi pește la grătar și un pahar de vin alb. Și cine știe, poate dați de cineva care în fața unui pahar cu țuică de prune să spună câte ceva despre acea noapte din ianuarie 1575, când șapte bărci de pirați uscoci au atacat un vas plecat din Ancona, care transporta 100.000 de ducați. Marinarii de pe vas au fost uciși, iar vasul a fost expediat la Ancona, fără tezaurul de rigoare.
Click News
