Înstrăinați de Ziua Unirii

Din sesiunea parlamentară făcută cu mare tam-tam a rămas doar zgomotul. Repede stins în alte zgomote, care de mai bine de zece zile nu vor să se oprească. A fost un exercițiu inutil, steril, prilej de ușoare isterii, pentru opoziție și de etalare a ipocriziilor mieroase, pentru putere.
S-a încheiat în cel mai artificial mod posibil, într-o adunare solemnă, din care răsăreau o sumedenie de scaune goale și discursurile unor aleși ai nației, categoria „anonimi”, despre Mica Unire. Cu prezența nelipsitului Boc și cu un mesaj anemic din partea lui Traian Băsescu, parcă scris pe colț de masă, ambii vorbind de loialitate, unitate și înțelegere, unor oameni de care sunt de multă vreme înstrăinați, ceea ce înseamnă o zeflemea supremă. Sau obrăznicia supremă.
Opoziția și-a amânat pentru mai târziu gesturile spectaculoase. Cât să-și mai dreagă vocea și să-și regleze debitul Crin Antonescu. Pentru liderii săi este simplu: se lasă duși de valul străzii și rezonează cu programul său: Jos Băsescu! Jos guvernul! Alegeri anticipate!
Guvernul nu vrea jos. Traian Băsescu e pitit undeva prin neant. Diferența este că membrii guvernului au scos, ca într-o dresură de circ, capul din nisip și încearcă un fel de empatizare cu amărâții pe spinarea cărora se arată lumii drept campioni ai austerității. Efectul e jalnic, dar în esență înfiorător. Înfiorător prin cinism. În sinea lor râd.
Da, au și soluții. De felul celei a înlocuirii lui Baconschi cu Cristian Diaconescu, un personaj eșuat de ceva vreme într-o funcție onorifică într-un partid ciudat. De parcă a pierit rasa diplomaților de carieră, bine acordați la timpul prezent, din care s-ar fi putut alege un ministru de Externe care să mai spele cât de cât obrazul guvernului și obrazul nostru în fața lumii civilizate.
Nu, guvernului îi place obrazul său actual (gros). Și chicotește, așteptând relaxat ca naivii din stradă se se lehămetească. Este o nepăsare bine armonizată cu cea a lui Traian Băsescu (până la stele).
E Ziua Unirii. Și nicicând nu am fost mai dezbinați, mai înstrăinați. Unii, închiși într-o disperare îndârjită. Alții, ferecați după rânjete atotștiutoare.
Indira Crasnea
indira@mediafax.ro