Institutul inimii, piedică în modernizarea țării



Magicele cuvinte „reformă” și „modernizare”, cu care Traian Băsescu a câștigat toate bătăliile electorale, se izbesc azi de un nou obstacol pe care respectivele vorbe îl vor dărâma firește. Institutul inimii de la Fundeni, cu numele lui de buletin „C.C. Iliescu”, amintind o mare personalitate a cardiologiei românești, stă în calea reformelor și trebuie închis. Operațiunea a fost demarată prin repartizarea în bășcălie a sumei bugetare de 87 de lei spitalului, mărunțiș pe care un bogătaș cu ifose îl aruncă, la ieșirea din biserică, unui cerșetor. Banii nu ajung nici pentru schimbarea becurilor arse de pe coridoare și din sălile unde se umblă cu bisturiul pe inimi. Inutil să spun că de mai multă vreme, doctoriile, pansamentele, hârtia igienică și le cumpără bolnavii.
O porcărie, ar putea striga un cardiac, vindecat, și cu noroc de la Dumnezeu, în acest așezământ vechi și prestigios, unde și-au făcut ucenicia cei mai mulți dintre doctorii și profesorii de inimi cu notorietate. Profesorul Eduard Apetrei, cinstind memoria dascălului său C.C. Iliescu, îi ridicase anul trecut marelui înaintaș un monument pe cheltuială proprie și cu sprijinul simbolic al unor colegi, chiar la intrare. La Fundeni există, în acest spital și clinică de cardio-chirurgie și cardiologie, cea mai cuprinzătoare arhivă de date de la zeci de mii de bolnavi, teren mănos pentru cercetare, tezaur științific rar. Dar ce mai contează când obiective naționale strategice pretind reformă și modernizare?
Avem cel mai mare procent de bolnavi de inimă din Europa. Din trei decese, două sunt puse pe seama motorului din piept care ostenește să mai bată. Infarctul a coborât de la vârste de peste cinci sau șase decenii la tineri și adolescenți. Da, mi-au confirmat reputați cardiologi, bolile inimii nu mai vin neapărat odată cu vârsta înaintată, ci acoperă și zonele copilăriei. Și atunci cum poți lua o asemenea măsură criminală în România? Nu pricepi nimic! – m-ar putea certa mai marele Casei de Asigurări, unde cotizez de o viață. Habar n-ai ce e important pentru poporul român! – m-ar putea admonesta ministrul de resort, etnic maghiar îndrăgostit firește de profesie. Ești un lacheu nenorocit sau un țigan împuțit! – m-ar putea atenționa, de la înălțimea fotoliului din Deal, cu eleganța-i știută, președintele Băsescu, tatăl îndatorării asasine a României pe câteva generații și cu un rezultat zero pentru nivelul de viață al românilor. Spitalul inimii de la Fundeni trebuie închis. De altfel, conferențiarul Bubenec, director al instituției medicale, spune că s-a trecut deja la transferarea sau trimiterea acasă a celor operați pe cord de mai bine de o săptămână. Dumnezeu cu mila! Această piedică în calea modernizării patriei trebuie spulberată și aruncată la coș dimpreună cu dispensarele sătești și zecile sau sutele de spitale care au fost deja închise, în pofida protestelor amărâților din zonele respective, cetățeni fără acces la avioanele cu destinația Viena.
Ultimul recensământ, încă neclar, arată doar că am scăzut numeric de la 22 de milioane de cetățeni la vreo 18 milioane. Scădere pe care procesul reformei și modernizării o consideră nesatisfăcătoare. Desființarea celui mai mare și prestigios spital de inimi din Capitală, într-o țară cu peste 60 la sută din boli puse pe seama cordului, ar putea ameliora această neîmplinire a regimului actual, atent la toate rețetele care ar putea rări, repede și eficient, populația încă numeroasă. Uite ungurii, grecii, bulgarii au câte opt milioane de suflete. De ce să nu-i prindem din urmă? Ba nu din urmă, ci din față!