Enervanți mai sunt oamenii de cultură care se frăsuiesc, pe la televiziunile și publicațiile de profil, susținând sus și tare că, în România, artiștii mor de foame.
Serios, chiar mor de foame? Poate pe vremea glorioasă a marilor eroi Burebista, Ceaușescu și Cuza mureau de foame, pentru că astăzi cu greu îi mai recunoști pe artiști dintre depunerile lor adipoase.
Gușați și burtoși, buhăiți și balonați, în ziua de azi artiștii dețin sucuri gastrice mai energice ca fetele de prin sexy-cluburi. În ziua de azi, stomacul de artist are ocazia fericită de a-și îmbunătăți constant capacitatea cilindrică, curelele cu care-s încercuite necesitând noi și noi găurele.
Anevoie își mai amintesc artiștii cu ce se mănâncă foamea. Sculptori și pictori se-mpiedică de burse și alte favoruri grase, actori de faimă își culcă fundurile cu hemoroizi pe catifeaua fotoliilor ministeriale, poeți își lasă arta cu ochiul vânăt și buza umflată, pentru a se dedica unei alte arte, cea a figurației bine plătite în partidele politice, nu contează dacă de la stânga sau de la dreapta.
Dacă aruncăm o privire pe listele electorale de după 1990, întâlnim puzderie de contrabasiști, soprane, pictori, actori, regizori și eseiști, care și-au părăsit de mult domiciliul parnasian, lăsându-și muzele să umble bezmetic, umplându-și capul de cucuie.
Săracele muze, rău au mai ajuns! Așa le trebuie, dacă nu le-a plăcut cartea!
Bineînțeles că se mai află și câte un artist locuind în mizerie, care noapte de noapte îi deapănă povești propriului stomac, pentru a-l adormi nemâncat. Dar asemenea cazuri reprezintă anomalii. Proprietarii stomacurilor în cauză își probează astfel inadaptabilitatea, meritându-și cu prisosință soarta vitregă.
Fiindcă acești coate-goale constituie o rușine pentru tagma aspiranților la glorie, ei trebuie marginalizați chiar până dincolo de margine. Acești sărăntoci sunt un pericol public, oferind tineretului un prost exemplu, de parcă l-ar hrăni cu ciorbă având perișoarele din dinamită.
Deoarece ei n-au înțeles că, pentru un artist din țara noastră, important nu-i să aibă inspirație proaspătă în permanență, ci permanent carne proaspătă de porc, în frigider.




