Numărul oamenilor care suferă de insomnie, pe o perioadă mai redusă sau mai lungă de timp, este foarte mare. La fel de mare este și consumul de somnifere.
Un somn bun se leagă în majoritatea cazurilor, de anumite obiceiuri: un anumit pat, o anumită poziție corporală, un anumit moment al zilei pentru intrarea în starea de somn. De asemeni, nerespectarea acestor obiceiuri ne poate adesea tulbura somnul.
Știm cu toții să dormim, fără să o fi învățat vreodată, și cu toate acestea nu știm ce se petrece în somn.
Cei care suferă de insomnie, pot prezenta temeri, rețineri față de acest pas în necunoscut reprezentat de intrarea în starea de somn. Încercăm mereu să ne apărăm de o astfel de teamă prin remarci de genul: a fost ca un vis, este ireal ca un vis, etc. Intrarea în starea de somn, cere de la noi, încetarea oricărui control, oricărei intenționalități, a oricărei activități. Pentru a adormi, e nevoie să apară o stare de abandon, de încredere, de admitere a necunoscutului. Adormirea nu poate fi constrânsă prin stăpânire de sine, voință și strădanie.
Orice voință activă constituie modalitatea cea mai sigură de a împiedica somnul. Noi nu putem face altceva decât să creăm premisele favorabile adormirii, și apoi trebuie să așteptăm cu răbdare și să avem încredere că somnul va veni.
Nici chiar perceperea conștientă a procesului de trecere în starea de somn nu este îngăduit să îl observăm, pentru că observarea ne-ar împiedica să adormim. Tot ceea ce cere somnul de la noi, nu face parte câtuși de puțin din tăria omului, din sfera actelor lui volitive.
Bolnavului de insomnie, îi lipsesc încrederea primordială și capacitatea de dăruire, și are dificultatea și teama de a se desprinde de controlul său conștient și de a se încredința inconștientului său. Ne e teamă de sentimente, de irațional, de rău, de întuneric și de moarte. Ne cramponăm în mod maladiv de intelectul nostru, de episoadele noastre de conștiență din starea de veghe, prin care credem că putem înțelege totul. Atunci, dacă apare necesitatea desprinderii, a faptului de a da frâu liber lucrurilor, apare și teama, pentru că această pierdere ni se pare prea mare.
Trucurile binecunoscute, cum ar fi număratul, au succes numai prin faptul că se ajunge la o desprindere de intelect și orice monotonie plictisește emisfera cerebrală stângă, determinând-o să renunțe la predominanță. Cel pentru care această alternanță naturală, ritmică prezintă dificultăți, ar trebui să se preocupe de polul evitat.
Impulsul exagerat de a dormi, pe altă parte, indică o nevoie de analiză a temerilor legate de cerințele zilei, a celor față de activitate, de acțiune și în consecință, de preluarea responsabilității. Aceste persoane se refugiază se refugiază în lumea viselor, vrând parcă să evite cerințele și responsabilitățile ce apar pe nesimțite, încă de la primele ore ale dimineții.
Mihai MOISOIU
psiholog
telefon:0753223
www.nearyou.eu
