Insolite, insolite…(34). Adevăruri ascunse

Evrei.”În iulie 1966, prin agentul român „Stănescu Eugen”, strecurat în Ambasada SUA la București, Securitatea a intrat în posesia unui document intitulat „Evreii din România: o minoritate care dispare”. Raportul, datat 26 februarie 1964, face o trecere în revistă a unor momente din istoria contemporană a evreilor, începând cu anii 1930. Privitor la anii războiului mondial, documentul nu vorbește nimic despre vreun presupus holocaust, ci arată în mod explicit că în România, în acea perioadă, „evreii și-au păstrat cu tenacitate tradiția și specificul național, ieșind din război mai uniți în jurul propriei lor ființe”. Raportul se referea și la perioada ulterioară războiului, a anilor ’40 și ’50. Iată un citat din acest Raport. „În 1945, o mare parte a aparatului de stat și de partid era în mâinile evreilor, așa încât, în 1950, se ajunsese la o situație penibilă, în care poate 2% din populația țării deținea peste 25% din posturile cheie ale regimului. În această perioadă se povestea că singura deosebire între Comitetul de Stat al Planificării și Ministerul Economiei din Israel consta în faptul că în ministerul israelian se puteau găsi și câțiva arabi…”. Documentul releva că prin reducerea drastică a numărului evreilor din România, comunitatea lor își pierde mult din specific, din importanță, din influență și din bogăție. Doar unul din cinci evrei mai vorbea limba ivrit, la ora redactării analizei. Diminuarea comunității evreiești din România reprezintă o consecință a dorinței de emigrare a evreilor, dorință satisfăcută de statul român.” (”Vitralii”). Final. Internat în spitalul St. Mary, Hemingway scria: ”Am 61 de ani și sunt gol pe dinăuntru. Cărțile și poveștile pe care mi-am promis să le scriu nu vor fi scrise niciodată. Ce mai vrea de la viață un bărbat de vârsta mea? Să fie sănătos. Să-și cultive talentul. Să mănânce și să bea cu oamenii la care ține. Să facă sex, să călătorească unde îi place. Totul mi se refuză. De ce să mai rămân? Cum naiba să plătesc rahaturile alea de taxe dacă nu pot să scriu cărțile cu care să le plătesc? (n.r. – Hemingway era supus unor ședințe cu electroșocuri, care îi afectau scrisul.) Îți zic eu că sunt pe urmele mele. Telefonul de pe hol e ascultat și la fel și camera asta. Susan, asistenta, le dă raportul ălora de la FBI. (…) Scriu cărți suspecte cu acțiunea în țări străine: Franța și Italia, Cuba comunistă și Spania fascistă. Am trăit printre comuniștii cubanezi atâția ani. Trag cu arma. Vorbesc niște limbi pe care J. Edgar Hoover nu le înțelege. Avocatul meu, doctorul meu, bancherul meu, toți sunt în cârdășie cu el. Mi-au golit contul. Probabil nu pot să-mi plătesc nici spitalizarea. Vor să plătesc taxe retroactiv. Am încercat să respect legile, dar ei vor să joc doar după regulile lor, așa că le încredințez viața mea. Să mi-o ia și să și-o bage undeva. Iată-mi viața cu un glonț în ea. Asta vor? Luați-o, e a voastră!” La o săptămână de la externare, Ernest Hemingway s-a sinucis, împușcându-se în casa lui din Ketchum, Idaho. La 50 de ani de la decesul său, FBI-ul a dat publicității dosarul despre Hemingway, care a scos la iveală că în anii 1940 J. Edgar Hoover îl pusese pe Ernest sub supraveghere, întrucât avea bănuieli în privința activității sale în Cuba. În următorii ani, agenții au întocmit rapoarte despre el și i-au ascultat telefoanele. Supravegherea a continuat și în timpul internării la spitalul St. Mary. Este posibil ca telefonul de pe hol, din fața salonului său, să fi fost ascultat și ca asistenta Susan să fi fost informatoare FBI. (ziarulmetropolis.ro). Recunoașteri. Un preot catolic, unul evanghelic și un rabin merg în drumeție. La un lac, se opresc și se scaldă în costumul lui Adam. Sunt surprinși de un grup de femei. Își iau cu toții hainele și fug. Cei doi preoți își acoperă cu hainele părțile rușinoase, pe când rabinul își acoperă fața. Cei doi îl întreabă pe rabin de ce a acoperit fața. Acesta răspunde: – Nu știu cum e pe la voi, dar cei din parohia mea mă recunosc după față…Pariu. Un evreu și un român au ajuns în finala „Vrei să fii milionar”. La casele de pariuri 547.046 de oameni pariază pe evreu și unul pariază pe român. Vine finala, scorul e foarte strâns și la ultima întrebare se blochează evreul, românul câștigă. După aceea, ziariștii îl întreabă pe evreu: – Cum vă simțiți după ce dvs. și atâția oameni ați pierdut așa mulți bani? – Ca un bun afacerist. – Cum mai puteți spune așa ceva? – Eu știam întrebarea, dar cine credeți că a pariat pe român?Inspecție. Un elev țigan stătea în penultima bancă. Inspectorii veniți inopinat în control se așează în spatele lui, în ultima bancă. Profesoara pune întrebări, țiganul tot cu mâna pe sus. Într-un sfârșit, îl pune și pe el să răspundă. – Ia răspunde și tu, Praleo! – Doamnă, să mor io ce picioare și țâțe mișto haveți. – Nesimțitule, cum îți permiți? Ai nota 2 și ieși afară, măgarule! În timp ce se ridică din bancă, Pralea se întoarce supărat spre inspectori: – Bă, ăștia cu inspecția, nu mai șoptiți mânca-v-aș, dacă nu știți!