Insolite, inedite…(8). Cockteil

Român.Românul e prea latin ca să prindă aici, la noi, comunismul și prea slav ca să aibă fascismul vreun succes. (Victor Eftimiu)
Artist.”Cel care, de copil, nu a fost zguduit de suferințe inexplicabile, de dorințe nerostite și care nu a avut de mic o înclinare pentru un gen oarecare de artă, nici iluzii nebune, nici speranțe ciudate, întemeiate pe forțele sau aptitudinile sale, pe creațiile sale, mai mult sau mai puțin comice; cel care n-a plâns cu sughițuri de o mie de ori noapte, fără să știe de ce, nici n-a căzut în extaze neobișnuite, nici n-a izbucnit în veselii neașteptate, nici n-a făcut prostii extravagante, acela poate fi sigur că va reuși să ajungă tot ce va voi: un avocat bun, un jandarm strașnic sau un băcan destoinic, dar niciodată un artist, pentru că nu are suflu divin, nu are suflet.” (Panait Istrati)
Gânduri(sincere). “Nu-ți fie frică de perfecțiune: n-o s-o atingi niciodată.” “Nu-ți face griji despre cum să fii, să devii modern. Din păcate, să fii modern este singurul lucru pe care, orice ai face, nu-l poți evita.” “Primul bărbat care a comparat obrajii unei femei cu trandafirii a fost, evident, un poet. Primul bărbat care a repetat comparația a fost, cel mai probabil, un idiot.” (Salvator Dali)
Cockteil.Ce cockteil îmi recomandați? – Specialitatea casei: cocktailul ”Maxim trei”. – Cum e ăsta? – Luăm un pahar de vin, două, maxim trei și le punem într-un vas. După asta adăugăm o halbă, două, maxim trei de bere, tot acolo mai punem o votcă, două, maxim trei, iar la sfârșit, mai adăugăm un pahar de coniac, două, maxim trei. După care tot conținutul acesta îl punem un pic la foc. După asta se servește un cocktail… două, maxim trei, apoi ne ridicăm și facem un pas, doi, maxim trei.
Invenție.Una chiar genială: cică a apărut hârtia de șters la… coeur!
Europenizare (globalizare?). „Vom avea de-acum înainte dominația banului internațional, o domnie străină, impusă de străini; libertatea de muncă și tranzacțiuni; teoria mincinoasă, de a lupta pe picior numai în aparență egal, în realitate șchiop, inegal. Și, în această luptă, nu va învinge cine-i tare, nobil sau eroic; învinge cel pentru care orice mijloc de câștig e bun, cel fără scrupul față de concetățenii săi, cel pentru care orice apărare a muncii și onoarei românului e o piedică pe care va tinde a o răsturna, pe cale legiuită sau pe cale piezișă, ascunsă.” (M. Eminescu, în ”Timpul”)
Nepăsare. Una ce nu cunoaște hotare: La Bacău, la baștina lui Vasile Alecsandri – cel mai mare poet român până la Eminescu, doar natura se mai bucură că „bardul de la Mircești” s-a născut aici. Casa unde el a copilărit zace în ruine. Se spune că în anul 2000 ea a fost cumpărată de un italian, acesta având planuri s-o dărâme, dar toate au eșuat din cauza că pe clădire era fixată placa comemorativă. Nu se știe dacă această placă – un fel de pașaport al monumentului istoric – va putea salva a doua oară „casa lui Alecsandri” de procesul ruinării, stimulat de nepăsarea autorităților. După cum comunică blogurile românești, „zeci de personalități din oraș critică situația, mai mulți poeți și oameni de cultură merg să se fotografieze în fața imobilului, pentru a trage un semnal de alarmă, dar, în zadar”.
Paradis.1. “Femeile ne-au făcut să pierdem Paradisul, dar cât de frecvent îl regăsim în brațele lor!” (I. Perlman) 2. „Cu drept cuvânt susțin femeile că ele fac din pământ un Paradis: pretutindeni forfotesc nenumărate Eve și pentru fiecare trebuie socotit câte un șarpe.” (Jacob Saphir) 3. ~ (pierdut). Un film sud-coreean cu buget redus face furori în țara asiatică, deoarece prezintă nu mai puțin de 825 de actori, actrițe și figuranți în pielea goală. „Mago” sugerează izgonirea Omului din Paradis și treptata degradare a ființei gânditoare, prin distrugerea de către Om a Naturii, considerată ca un Paradis terestru. Astfel, de la corpurile frumoase, curate și pure, se ajunge la trupuri maculate cu noroi, petrol ori deșeuri. Filmul a trecut greu de aspra cenzură sud-coreeană, abia după ce regizorul și scenaristul său, un poet în vârstă de 41 de ani, a convins autoritățile că este vorba despre o peliculă cu un mesaj pur ecologic.
Partinică (și de actualitate… numiți voi, fiecare, ”personajele” politice posibile!).Lupul o prinde pe Scufiță în pădure: – Domnișoară, ai două opțiuni: fuziune sau… absorbție!
Politețe (desăvârșită, de fapt…). “Săru-mâna, doamnă, primiți cu orgasmul?”
Proximitate.Despre importanța cunoașterii numelor persoanelor importante pentru noi. După ce a fost amenințat cu corigența (deoarece nu știuse numele președintelui țării), elevul își întreabă profesoara dacă ea știe cine e Maricica. La nedumerirea acesteia, copilul afirmă: – Cred că ar trebui să știți mai multe, doamnă, despre soțul dvs.