Insolite, inedite… (7). Parametri

Don Juan.Perfectul Don Juan trebuie să fie foarte bine născut și foarte prost crescut, să aibă mulți bani și vreme puțină, să călătorească mult și să-și schimbe firea cât mai puțin. El va studia, în primul rând, caracterul bărbatului celei pe care vrea s-o cucerească și să facă tocmai contrariul: în adulter, femeia caută un contrast, o evaziune.
Politică. Politica este arta de a fi oportunist, fără să pari lichea. (Victor Eftimiu)
Risipă.”Cât de târziu ne învață viața să prețuim sentimentele la adevărata lor valoare… Cu câtă înverșunare ne risipim toți frumoasa și înșelătoarea tinerețe, care nu mai revine niciodată… Cu câtă dărnicie risipim aurul curat în schimbul tuturor tinichelelor sclipitoare…” (Panait Istrati)
Viol.O tânăra vrea să-și cumpere ceva cu o bancnotă de o sută de lei. Vânzătorul îi spune că – din păcate – e vorba despre o bancnotă falsă! – Aoleu, înseamnă ca am fost violată!
Ajutor.Ajutorul extern trebuie înțeles ca un transfer de bani de la oamenii săraci din țările bogate, către oamenii bogați din țările sărace. (Douglas Casey)
Guvern.Guvernul este o mare invenție, prin care toată lumea se chinuie să trăiască pe cheltuiala altora. (Frederic Bastiat)
Sănătate.Dacă tu crezi că sistemul de sănătate este scump acum, stai să vezi cât va costa când o să fie gratuit! (P.J. O’Rourke)
Guvernare. În general, arta de a guverna constă în capacitatea de a lua cât mai mulți bani de la o parte de cetățeni, pentru a o da altora. (Voltaire)
Păzea!Nici o viață, libertate sau proprietate nu este în siguranță, atâta timp cât aparatul legislativ – Parlamentul – este în sesiune! (Mark Twain) Ori: Să vorbești este ieftin, în afară de atunci când o face Parlamentul. (Necunoscut)
Sisteme(politice). Răul inerent al capitalismului este împărțirea neechitabilă a bogățiilor. Bunul inerent al socialismului este împărțirea echitabilă a sărăciei. (Winston Churchill) P.S. O vorbă deșteaptă – și cu atât mai condamnabilă – a unui bețivan de geniu care ne-a vândut rușilor.
Șomaj.De ce are nevoie țara asta: de mult mai mulți politicieni fără loc de muncă. (Edward Langley)
Parametri. E. Liebig, autorul curajosului ghid „Îndrăznește… să dai din fund ca să reușești” (tradusă și la noi, de ”House of Guides”), face o interesantă paralelă între parametrii minimali necesari pentru a avea șanse reale de succes profesional la modul clasic, general, pe de o parte și – pe de alta – virtuțile obligatorii ale celui ori celei care ambiționează să parvină prin intermediul așternutului. Astfel, calitățile absolut necesare oricui vrea să urce – „asexual”, să zic așa – în ierarhia firmei sunt: gradul de ambiție, limita bine definită a sacrificiilor puse în slujba companiei, diplomele (calificarea), hotărârea și moralitatea, competențele obiective, capacitatea de a stabili și întreține relații, originile sociale. Pentru cei dornici să încerce „promovarea pe canapea” se cere, în schimb, un „set” de cinci criterii: capacitatea de seducție, hotărârea și imoralitatea, competențele sexuale, limita sacrificiilor făcute și – evident – sexapilul! E lesne de observat, comparativ, că unele „virtuți” necesare sunt comune în ambele cazuri: hotărârea și imoralitatea (mai pe șleau, cât ești de decis să mergi până la capăt, cu orice preț?) și care anume e limita sacrificiilor de tot soiul pe care ți-o propui, o poți accepta. În schimb, la strategia ce trece prin așternut (mă rog… măcar pe sub biroul șefului), majoritare, numeric, dar desigur și ca importanță, ca premisă a reușitei, sunt acele calități și abilități personale care ar putea fi grupate în categoria „farmec personal”: capacitatea de a seduce, competențele sexuale, sexapilul. Așa crede autorul citat: e libertatea fiecărui cititor – bărbat sau femeie, șef sau „pălmaș” – să decidă în care categorie preferă să se încadreze. Cele două „strategii” nefiind, în fond, deloc opuse, incompatibile; dimpotrivă!
Piper. Ultima invenție – de „pipărat” viața intimă – a (ne)obosiților sexologi americani: înregistrezi (preferabil fără știrea ei) țipetele de plăcere ale partenerei. Și le redai, ca o surpriză, atunci când ea nu are chef, o doare capul etc. Consilierul respectiv a uitat să-i avertizeze pe bărbații „sunetiști”: aveți grijă ca înregistrarea să nu ajungă la soțul iubitei! Că nevestele… nu prea mai țipă (de plăcere… nu în general…) după niscai ani.
Precizare. Comunicat oficial din partea Bisericii: Vă informăm, doamnelor, că a sta în pat cu o persoană de sex opus și a repeta periodic „Oh, Doamne! Oh, Doamne!” nu se consideră a fi o rugăciune.