Insolite, inedite… (25). Aurel Onciul

Relații.”Relația dintre bărbat și femeie poate fi structurată în patru moduri: 1. monogamia (cuplul conjugal); 2. poligamia (un bărbat, soț cu mai multe soții); 3. poliandria (o femeie, soție cu mai mulți soți); 4. grupul de cupluri (doi sau mai mulți soți cu mai multe soții). Monogamia este forma de familie preferată în societățile civilizate. Poligamia este prezentă în anumite culturi. Dintr-un studiu al antropologului american George Murdock, pe 565 de societăți, a reieșit că 80% dintre acestea au cunoscut această formă de căsătorie (apud Richard T. Schaefer). O problemă importantă în sociologia familiei o reprezintă modul cum este gândită, de către individ și societate, descendența, cu corolarul ei rudenia. În orice cultură, copiii sunt introduși în raporturile de rudenie. Rudenia este relația cu alți inși proveniți dintr-un strămoș comun. Rudenia biologică este consangvină (bazată pe legături de sânge) sau afină (rezultată din căsătorie). Există și o rudenie spirituală (nășia, frăția de cruce) bazată pe raporturi determinate de participarea la un eveniment deosebit din viața individului (naștere, căsătorie etc.). Rudenia este învățată și ea nu este în întregime determinată prin legături biologice sau maritale.” (Constantin Schifirneț)
Dilemă.Țin în mână strâns otrava / Și mă-ntreb ca un nebun / Când o văd cum doarme goală: / „Să i-o pun, să nu i-o pun?” (Ovidiu Donisa)
Simplitate (regească). ”Dar iată că apare o țărancă bătrână, turcoaică, încărcată cu dulcețuri; bătrâna suie treptele, vine pe terasă și, fără protocol, se așază la masa cu micul dejun lângă regină și îi mângâie mâna repetând: „Güzel, güzel”. Se pare că înseamnă: „frumoasă, frumoasă”; cum însă nimeni nu știe turcește, conversația continuă cu surâsuri. Suntem mereu uimiți să vedem simplitate la suverani; publicul, care îi vede doar înconjurați de fastul oficial, și-i imaginează la fel și în viața privată; în fapt, Franz Iozef dormea pe un pătuț de campanie, iar Nicolae II, la Țarskoe Selo, își aranja cu mâna lui, într-un colț al anticamerei, bicicleta și umbrela veche. Regina Maria doarme totuși pe un divan acoperit cu broderii prețioase. Spre deosebire de alte capete încoronate care, sub purtări timide de burghezi modești, ascund adesea suflete complicate, capricioase și pline de orgoliu, Maria de România își poartă simplitatea în inimă, iar vastul pe veșminte.” (Paul Morand)
Verdeață.Un țigan a murit. La înmormântare popa îi cânta ca fiecărui mort : Du-l Doamne la loc cu umbră și verdeață… la care țiganca sare la popă și-i zice: Zi-i părinte să-l ducă la loc cu carne, că de verdeață a murit!
Treceri.”Toate-n lume-s trecătoare / Ca brânza prin strecătoare.”
Precauție.”Nu! Iubita mea să n-aibă Studii universitare, / N-aș voi să am în casă / Lupte cu… dicționare.” („Inimă de student” de Hildebrand Frollo, apud Leca Morariu – Jurnal, 1914)
Onciul(Aurel). ”La 2 după-amiază, la București (oraș aflat sub ocupație militară germană în 1917 – n.a.), la prof. D. Onciul. Îl aflu abătut, culcat în canapea. Nu c-ar vrea să doarmă, ci fiind indispus, bolnav. Rămâne deci să-mi caut singur colecția 1915 din «Drum drept», dar nu izbutesc s-o complectez. Dau să plec, dar bietul bătrân se ridică și-mi explică indispoziția: – Iată ce e: au vrut să-mi facă percheziție. Da! Spune-mi, cât ai stat la Viena, auzit-ai ceva de Nicu Flondor? Cine l-a calomniat? – Nu prea știu. Pare-mi-se că chiar arendașul său evreu. – Așa? Să-ți spun ce mi s-a întâmplat. Mai alaltăieri se oprește în curte o trăsură și vine un funcționar austriac de mă invită la consulat, știi, unde e Pantasi – ca să mă întrebe ceva. Mă duc. Și mă întreabă: – Dle, ai corespondat Dta cu dl N. Flondor? – Da! – Și-n timp de război? – Da! – Poți să ne pui la dispoziție scrisorile dlui Flondor? – Da! Și întovărășit de un funcționar austriac, m-am întors acasă și pune-te la cotrobăit toată casa, până ce-am dat de 3 scrisori ale lui Flondor. Mă înfățișez cu ele înaintea dlui austriac: numai o singură scrisoare din timpul războiului, o rugăminte să intervin pentru un grădinar neamț la primăria de aice. – Și despre o moașă n-ai dta nici o scrisoare? – mă întreabă dl funcționar. – Ce fel de moașă? – Așa: grădinar, moașă etc.!! – fiindcă n-ai alte scrisori!… Atunci m-am îndârjit și eu și i-am spus-o scurt: – Dle căpitan, îmi pare că nu-ți dai seama ce aluzii faci! Ce-am avut ți-am dat! Și atât! – Dle profesor, ne siliți să vă facem percheziție! – Poftiți de mi-o faceți! Cu dv. am isprăvit-o! Iar ce-l privește pe dl N. Fl., declar că e o calomnie, pură calomnie! – Și cine, credeți, e calomniatorul? – Cine? Poate arivistul Nicu Vasilco. – Ba poate altcineva… Nu sânteți rudă cu dl Aurel Onciul? – Nu! Dl funcționar a făcut ochi mari… Și-am isprăvit-o! Așa! Și lucruri de aceste mă enervează mult! De 3 zile sânt indispus și n-am liniște. Așa oameni avem noi! Cunosc până acum 2 cazuri de calomnie ordinară din partea lui Aurel Onciul: 1) Maiorescu citat ca martor că Hurmuzachi aduce bani din România; 2) Cumnatul meu (inspect. Simionovici) pârât că le-a arătat drumul înspre România profesorilor bucovineni și 3) și acum: Nicu Flondor! Ți-o spun ca să știi cine e dl Dr Aurel Onciul! Și eu mi-o însemn bine, dle profesor Onciul!” (Fila din ziua de 26 mai 1917, din ”Jurnalul” lui Leca Morariu)
Rasism.Într-un stat conservator din sudul Americii scria pe ușa unei biserici: „Accesul pentru negri interzis!” Totuși, un negru intră. Preotul îl oprește și zice: – Nu știi să citești? Negrii nu au voie în biserică! – Ba dar, dar eu fac numai curat aici…- Bine, bine, dar nu cumva să te prind rugându-te…
Suicid.Într-un mic orășel în Alabama un negru zace pe stradă ciuruit de 40 de gloanțe. Șeriful stă lângă el și zice: – Of, Doamne, așa o sinucidere cumplită nu am mai văzut niciodată…