Insolite, inedite… (19). Homo

Fânar.”Din nefericire, un fânar a fost cuprins de flăcări după ce proprietarul a aprins în imediata vecinătate a acestuia resturi vegetale” (presa). Termenul, desemnând construcția anexă unde se păstrează fânul, este cam ocolit de dicționare (chiar și de DOOM 2), cu excepția Micului Dicționar Academic, care îl explică din fân + sufixul – ar, și căruia, regional, i se mai spune și șură, din germanul dialectal Schur (săsescul Schyren), precum la Goga: „O văd pe mama-n colțul șurii/, Așază-ncet merindea-n glugă…” Prin sudul țării, fânarul este partea mai înălțată de deasupra grajdului, nu o construcție izolată (uneori chiar în câmp). În cartea sa „Soluții și sugestii etimologice”, Dumitru Loșonți e de părere că fânar nu este derivat pe teritoriu românesc, ci este un termen moștenit din latinescul fenarius, păstrat și în unele graiuri provensale. Precum ”găinar”, nu cel explicat de dicționare drept hoț de găini, borfaș, ci cel derivat cu sufixul ”ar” de la găină, azi un sens ocolit de dicționare, cu înțeles de coteț de găini, venind din latinescul gallinarium, păstrat și în alte limbi romanice: italiană – gallinaio, spaniolă – gallinero, portugheză –galinheiro etc. Zice Sadoveanu: ”Un găinar înrăutățit. Fura de ici, fura de colo, ieșea în calea femeilor, – sânge nu vărsa, parcă îi era frică să dea prea tare cu bâta.” (C. Voinescu). Sâni. ”De când ți-am ținut sânii în palme/mâinile mele miros a mere ionatane/mâinile mele, de fapt/sunt mâinile unui sfânt fugit din icoane//de când ți-am ținut sânii în palme/mâinile mele miros a pădure/mâinile mele, de fapt/sunt două cazanii de mure//de când ți-am ținut sânii în palme/de când mi-a fluturat rochia ta pe frunte/mâinile mele miros a pârâu/ce izvorăște din munte//de când ți-am ținut sânii în palme/de când am mușcat din buzele tale ca dintr-o prescură/simt o flacără/cum îmi arde pe gură//de când ți-am ținut sânii în palme/de când ai venit să mă cutreieri/inima mea este/un ceasornic cu greieri.” (Constantin Preda, ”De când ți-am ținut sânii în palme”). Femei. Discuție (se pare că reală) dintre soția lui Churchill (dacă e să luăm de bune memoriile celebrului prim-ministru britanic) și un măturător de stradă. Într-o seară, soții Churchill au hotărât să facă o plimbare prin Londra. În timp ce mergeau pe lângă curțile bine îngrijite ale localnicilor, un măturător s-a apropiat de ei. Spre uimirea prim-mininistrului, bărbatul nu i s-a adresat lui, ci soției. După ce au vorbit câteva minute cei doi, Churchill s-a adresat soției: De ce acest bărbat a fost atât de interesat să discute numai cu tine? Aceasta i-a povestit că, pe când erau adolescenți, el era îndrăgostit nebunește de ea. La care Churchill a răspuns, vădit mulțumit de sine: Vezi, draga mea, dacă te-ai fi căsătorit cu el, ai fi fost acum soția unui măturător…. La care doamna i-a oferit o replică antologică, la care Churchill n-a mai avut nimic de adăugat: Nu. Dacă m-aș fi căsătorit cu acest bărbat, el ar fi devenit prim-ministru! Fițuică. În Epoca de Piatră, elevii sunt în peșteră la un examen. La un moment dat, se aude o bufnitură, apoi un urlet. – Neanderthal, de ce țipi? – Mi-a căzut fițuica pe picioare! Adormit. Într-o sală de curs, profesorul se zbuciumă cu tot felul de chestii teoretice și zicea și zicea și cu ce foc le mai zicea…Un student din rândul întâi dormea adânc și sforăia delicat. Profesorul, adresându-i-se unui alt student: – Trezește-l dumneata, te rog, pe domnul student. – Regret nespus, domnule profesor, dar nu l-am adormit eu…Mache.Meșterul Manole, cocoțat pe schele, spoia tavanul mănăstirii. Rămâne fără var în găleată. De lene să se dea jos de pe înaltele schele, urlă la unul dintre cei nouă meșteri mari, calfe și zidari: -Macheee! Var! Mache, rezemat de zidul mănăstirii, fumând, cu sticla de bere într-o mână și mângâind o fetișcană cu cealaltă, răspunde, în glas cu o lene colosală: Mache love, not var…Ars poetica.”Sunt very fashionable/port tristețe profundă/haute-couture/în culori decolorate/mă îmbracă suficient/cât să mi se vadă/sufletul/sadness is the new happiness! (Florina Ungureanu). Poveste. ”Ce femeie frumoasă am fost/până te-am cunoscut/m-ai sfâșiat/și mi-ai pierdut sufletul/a rămas în ploi/și-n frunze călcate în picioare/ce femeie frumoasă am fost/până când te-am iubit/mi-ai rupt inima în bucăți/și-am remodelat-o din flori uscate/are culoarea suferinței/ce femeie frumoasă am fost/dar muritoare/acum sunt eterna poveste…” (Florina Ungureanu, ”Eterna poveste”). Cenușăreasa. ”Toate femeile pe care le-ai/îmbrățișat până la mine/au fost doar încercări/eu sunt Cenușăreasa/brațelor tale.” (Florina Ungureanu). Homo. ” Dau, aproape din întâmplare, peste un articol din cotidianul ”Le Parisien”. Transcriu, în traducere, titlul și subtitlul: “Girafe bi, pinguini gay și leoaice lesbiene: grădina Zoologică din Munchen vrea să ridice tabu-urile. Sunt organizate vizite tematice pentru a arăta că relațiile în sânul aceluiași sex nu sînt deviante”. (…) “Girafele sînt bisexuale. În anumite grupuri, 90% din actele observate sînt de natură homosexuală – declară Gunther Strauss, biolog și ghid al vizitei consacrate homosexualității, oprindu-se în fața unui țarc cu girafe. “Din păcate, pentru curiozitatea mea (și, probabil, și a dumneavoastră), domnul Strauss se oprește aici. Ghidul își poartă cititorii ceva mai departe, unde doi pinguini masculi din rasa Humboldt trăiesc în cuplu. În concluzia cazului celor doi pinguini masculi, domnul Gunter Strauss dă cu bâta în baltă: “Pinguinii întrețin relații homosexuale care pot dura toată viața, ceea ce e foarte rar în lumea animală. “ În fine, vizita grădinii Zoologice din Munchen, prezentată de Le Parisien, se încheie cu două leoaice lesbiene. Și cu o nouă bâtă în baltă a biologului ghid: “8 % din actele sexuale ale leilor sunt de natură homosexuală. Leoaicele, ele, nu manifestă comportamente lesbiene decât în captivitate” (Ioan T. Morar).