Insolite, inedite… (10). Poligamie

Păr. 1. Într-o lume tot mai obsedată de epilarea totală, va deveni foarte „cool” să întâlnești o femeie ori un bărbat care vor avea curajul să-și păstreze câteva firișoare de păr la subțiori ori pe la alte încheieturi. 2. Părul pubian este, la om, o reminiscență a vieții sălbatice, o dovadă a evoluției sale. Nu întâmplător francezii alintă pubisul feminin cu cuvântul „chatte” (pisicuță). În Evul Mediu, această parte a corpului feminin era numită „iepure” („conillo”, în lb. latină), care a dat apoi, în franceză, cuvântul „con” – prost – și care, prin deviație semantică, și-a pierdut conotația sexuală. Literal, „a face cunninlingus” ar însemna, deci, „a linge iepurașul”. Această evoluție etimologică – de la iepure la pisică – l-a inspirat pe umoristul Roland Topor să constate că „prin secole, sexul franțuzoaicelor a devenit… carnivor”. 3. Mângâiați-vă, tandru, partenerul cu părul dvs.! Este „trucul” recomandat doamnelor de un expert sexolog asiatic. Nu-l atingeți nici cu degetele, nici cu palmele, nici cu altă parte a corpului. Descoperiți forța erotică a podoabei capilare! De încercat, de ce nu? 4. Implantul de păr în zona pubiană este o afacere bănoasă și în Coreea de Sud, unde bogăția acestei podoabe e considerată un semn de fertilitate feminină. După declarația medicului chirurg Afsehin Fatemi, care lucrează în Germania, dacă femeile europene ascund ori elimină părul pubian, în Coreea de Sud percepția este inversă, iar bogăția „blăniței” este considerată „cool”. Coreencele plătesc până la 3000 de dolari americani pentru această operație, ce se face sub anestezie locală. Ea constă în prelevare de fire de păr de pe scalp și transplantarea lui pe pubis. La femeile asiatice, structura celor două tipuri de păr e asemănătoare, ceea ce facilitează succesul, reușita transplantului. 5. „Da, da, părul pubian”, mai suspină unii nostalgici. S-a stins specia urșilor. Din luxurianta pădure feminină n-a mai rămas decât o linie în peisaj. Adio, triunghi! O simplă bandă mediană, acolo unde nu mai este nimic de împărțit.” (Alexandra Reinwarth) 6. ”Părul pubian e o reminiscență din vremurile când mai știam ce e rușinea.” (Ovidiu Pecican). Pitagora. Iată câteva sfaturi pentru bărbați, oferite de marele savant al Antichității. Sunt vechi de 2500 de ani, dar la fel de valabile și azi. 1. “Purifică-ți inima înainte de a îngădui iubirii să sălășluiască în ea: chiar și mierea cea mai dulce se amărăște într-un vas murdar.” 2. “Nu te așeza pe o piatră, dar nici pe genunchii unei femei la fel de rece ca piatra.” 3. “Să nu te măgulești cu gândul că ești prea iubit de o femeie care se iubește mult pe sine.” 4. “Nu fi nici sclavul, nici tiranul unei femei.” 5. “Dacă îți iei nevastă, nu te căsători doar cu sexul ei.” 6. “Nu ridica niciodată mâna asupra nevestei tale când ești mânios. Cel ce-și lovește femeia se lovește pe sine.” 7. “Cinstește femeia care te face tată.” 8. “În fiecare an să aveți o zi de sărbătoare numită pacea familiei. În această zi, soțul și soția, la prânz, în mijlocul familiei, își vor da mâna și își vor ierta unul altuia greșelile făcute de-a lungul anului.” 9. “Părăsește-ți nevasta dacă nu poți trăi cu ea; dar nu te despărți de ea ca să iei o alta. Înțeleptul nu-și schimbă femeia.” 10. “La moarte, să nu lași fiului tău alte datorii în afară de cele ale recunoștinței.”. Poligamie. 1. În ultimă instanță, poligamia nu este expresia unei capacități sporite de a iubi, ci emanația unui dispreț excesiv pentru femeie. 2. „Cunoscător direct al tracilor din zona Mării Negre, Heraclid din Pont (sec. IV î.Hr.) scria despre ei: «Fiecare se căsătorește cu trei și patru femei. Sunt unii care au treizeci de soții» (apud Zoe Petre, „Practica nemuririi: o lectură critică a izvoarelor grecești referitoare la geți”, Iași, 2005, p. 194). Prima informație consistentă este oferită de Herodot (sec. V î.Hr.). În fragmentul care descrie obiceiurile tracilor, citim: «… fiecare ține în căsătorie mai multe femei… nevestele și le păzesc cu strășnicie…» (Istorii, V, 5-8). Menandru (sec. IV î.Hr.), cunoscut autor de comedii, citat de Strabon (sec. II), evocă poligamia tracilor: Iată ce spune despre ei Menandru, desigur fără a plăsmui ceva, ci respectând realitatea istorică: «Așa suntem noi, tracii toți, și mai ales geții – mă mândresc că mă trag din neamul acestora din urmă – nu suntem din cale afară de cumpătați… Nici unul dintre noi nu ia o singură femeie, ci zece, unsprezece sau douăsprezece, iar unii chiar mai multe. Când se întâmplă să moară cineva care n-a avut decât patru sau cinci neveste, cei din partea locului spun despre el: bietul de el n-a fost însurat, n-a cunoscut iubirea».” (Geografia, VII, 3, 4). (Petre și Rodica Barangă) 3. De ce bărbații nu pot avea mai multe neveste? Pentru că îi protejează legea. Poli…glotă. „Femeia asta vorbește 18 limbi, dar nu știe cum se spune «nu» în niciuna dintre ele.” (Dorothy Parker).