Două pachete de cafea, două cutii cu bomboane și două milioane de lei vechi, atât au scos unii părinți din buzunar pentru a-și înscrie copiii în clasele I și pregătitoare, în timp ce alții ar fi vrut să dea, dar au primt un refuz, concluzionând că „nu mai merge cu d’astea, s-a schimbat sistemul”.
Îmbulzeala și haosul de la înscrierile în clasele I și pregătitoare au continuat și luni, în fața Colegiului Național „Ion Luca Caragiale” din București. Cu două zile înainte de încheierea primei faze de înscrieri din ultima etapă, nemulțumirea părinților a rămas la fel.
„Hai, dom’ne, după ce că am dus și-o atenție, mai trebuie să și stau la coadă nu știu câte ore”, spune Călin, tatăl micuței Andreea, care valsează veselă cu un Winnie de pluș.
„Oricum, am scăpat ieftin, față de acum patru ani, când l-am înscris pe băiețel. Acum a fost mai bine, nu mai trebuie să le duci atenții tuturor, acum chemi afară directoarea de la școala unde vrei să te înscrii, îi dai plicul și cu asta basta”, se grăbește să adauge Andrei, colegul de conversație și așteptare al lui Călin.
Puțin mai încolo, pe bordură, două femei deplâng în surdină viitorul copiilor care nici măcar n-au ajuns în clasa pregătitoare.
„Păi, dacă de-acum trebuie să plătesc atâta, ce să mai fac când o ajunge la facultate?” își întreabă Valentina vecina de bordură.
Femeia recunoaște, însă, că anul asta a scăpat, într-adevăr, „mai iefitin”. Ea a scos din buzunar „doar două pachete de cafea, două cutii cu bomboane și două milioane de lei vechi”.
Există, însă, și părinți fericiți. „Nu mai merge cu d’astea, s-a schimbat sistemul, acum sunt mai supravegheați, nu mai trebuie să dai nimic”, spune un părinte.
Povestea e aceeași și doi păși mai încolo. „Aș fi vrut să îl duc pe ăsta mic la Școala Generală nr. 81 Nerva Traian, am încercat să dau un plic, dar n-am avut cui, nu s-a băgat nimeni să ia”, spune Ligia, mămica micuțului David.
Fericirea părinților care nu au dat bani are, însă, picioare scurte. „Eu am vrut să-l duc la 176 Apusului, la „Step by Step”, dar acolo au prioritate copiii din familii cu părinți divorțați, copiii cu dizabilități, copiii cu probleme, în general. Nu s-a putut, deci, dar șpaga oricum se reportează pentru când o să vreau să-l mut la Step by Step”, glumește Iulian.
Înscrierea nu e mai ieftină nici în sistemele alternative de învățământ.”Pentru Step by Step trebuie să îți faci rost de adeverință că ai un copil cu probleme, dacă vrei să îți asiguri un loc. Nu e cine știe ce, se face rost ușor, dar costă și aia”, mărturisește un alt părinte, care stă la coadă încă de la ora 10, deși înscrierile au început la 12.
Din Spania, via Timișoara
Coada de la Colegiului Național „Ion Luca Caragiale” e îngroșată și de părinți veniți de prin alte țări. Marius, purtător de maiou alb, pantaloni albi, ciocate albe și lanț de aur, și-a luat trei zile de concediu de pe șantierul din Spania ca să-l poată înscrie în clasa pregătitoare pe micuțul Robert.
„Sistemul lu’ pește, și dacă îi făceam procură lu’ mama, ieșeam la fel de scump, așa c-am venit eu”, spune nemulțumit bărbatul.
Proaspăt debarcat pe meleaguri românești, Marius compară orice cu echivalentul spaniol, de la sistemul de învățământ, la sistemul sanitar.
„Învățământul din România e jaf. E ca și cu spitalu’. În Spania m-au internat, fără asigurare, și m-au mai și chemat să mă duc să-mi dea niște bani pentru recuperare. Aici trebuia să îi scot eu din buzunar”, se indignează posesorul de ciocate albe și lanț de aur.
La ora 12 îmbulzeala reîncepe. Se strigă listele. Doi pui de om tuciurii mișună prin mulțime. Mai încolo, doi polițiști pândesc riguros șoferii neatenți. Motivul patosului profesional e de găsit trei metri mai încolo: șeful.
Timișoara, o femeie care are acasă șase copii, a venit să înscrie unul dintre ei în clasa pregătitoare. „Ce să facem? E bună și școala asta. Dacă nu școală, de unde alocație?” se întreabă femeia.
De sub fustele ei colorate răsare fața lui Antonio, copilul care din toamnă va merge la școală. Pe nepusă masă, îi dă un șut porții care separă grămada de părinți de comisia care analizează dosarele de înscriere.
„Mă! Fii cuminte!”, se rățoiește o bătrână cu poșeta roz. Da’ lasă-l să facă ce vrea el! Români răi, așa fac și la înscriere, e a treia oară când vin aici și tot nu sunt pe lista. Ce dacă suntem țigani? Să ne bage și pe noi în seamă!”, se plânge Timișoara.
Cei doi jandarmi care păzesc porțile de puhoiul de părinți nu sunt nici ei mai fericiți.
„Căldură mare, oboseală, da’ ce să faci? Au fost ei și mai mulți în prima zi, nu ne-or dovedi chiar acum, spre final”, glumește unul dintre ei.
La ora 13 au mai rămas pe străzile din fața Colegiului „Ion Luca Caragiale” doar câteva zeci de părinți. Se strigă liste, se schimbă păreri, pe bordură, cele două femei sunt încă blocate în conversația despre cele două pachete de cafea, două cutii cu bomboane și două milioane de lei: „Chiar mi-a părut rău să o dau. Era cafea bună, adusă din Italia …”.
După ce bătrâna cu poșeta roz trece de jandarmi, Antonio îi mai dă un șut porții de fier.
Înscrierile continuă și zilele următoare, până în 18 mai, când ar trebui să își găsească loc în școală toți copiii peste șase ani.
