Înroșirea feței după consumul de alcool – un indicator al riscului de cancer esofagian

Persoanele a căror față se înroșește după ce beau alcool prezintă riscuri să se îmbolnăvească de cancer esofagian, potrivit unui studiu realizat de cercetătorii britanici, publicat în revista PLoS Medicine, informează bbc.co.uk.
Aproximativ 8% din populația lumii, în principal persoanele originare din Asia de Est, suferă din cauza unui deficit de enzime care produce înroșirea feței în momentul în care consumă alcool.
Studiul realizat de National Institue on Alcohol Abuse and Alcoholism a relevat faptul că persoanele care prezintă acest deficit de enzime, chiar dacă beau alcool în cantități moderate, prezintă riscuri sporite de apariție a cancerului esofagian.
Autorii acestui studiu consideră că aceste persoane ar trebui să beneficieze de o monitorizare atentă și să facă radiografii în mod regulat.
Înroșirea feței după consumul de alcool este cauzată de o deficiență moștenită a enzimei denumită aldehid-dehidrogenaza 2 (ALDH2).
Cercetătorii britanici, împreună cu o echipă de experți japonezi, au descoperit că indivizii care au o genă inactivă, ce provoacă deficiența de ALDH2, sunt expuși unui risc de 6-10 ori mai mare de a suferi de cancer esofagian, comparativ cu indivizii care prezintă enzima ALDH2 în cantități suficiente, în condițiile în care cele două grupuri au consumat cantități egale de alcool.
Cercetătorii au considerat că un consum mic de alcool constă într-o cantitate de până la 250 de mililitri pe săptămână, consumul moderat până la 500 de mililitri pe săptămână, iar consumul excesiv trece de 500 de mililitri săptămânal.
În Marea Britanie, Departamentul de Sănătate recomandă bărbaților o doză maximă de 30 – 40 de mililitri de alcool pe zi, iar femeilor o doză maximă de 20 – 30 de mililitri de alcool pe zi.
În prezent, specialiști consideră că există 540 de milioane de persoane în lume care prezintă acest risc. Cancerul esofagian este una din cele mai periculoase forme ale acestei maladii, cu o rată de supraviețuire de 12-31% în primii patru-cinci ani după diagnosticare.